Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, pe care Biserica îl prăznuieşte astăzi, a ales viaţa monahală după ce dreptmăritorul Tarasie a fost înălţat în scaunul de patriarh al Constantinopolului. Mai târziu, Sfântul Tarasie a fost cel care l-a uns pe Sfântul Teofilact episcop în cetatea Nicomidiei. Plin de râvnă, Teofilact s-a arătat drept un binefăcător al celor aflaţi în dureri, necazuri şi nevoi şi un adevărat păstor al credincioşilor din Nicomidia.
După moartea patriarhului Tarasie al Constantinopolului, la conducerea Imperiului Bizantin a venit iconoclastul Leon. Plin de curaj, Sfântul Teofilact i-a cerut împăratului să păstreze credinţa creştină neschimbată, inclusiv cinstirea sfintelor icoane. Văzând însă că împăratul nesocoteşte adevărul, i-a proorocit: “O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică şi mare, şi nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!” Iar din pricina acestor cuvinte, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaunul de episcop şi alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri şi umilinţe şi unde, în cele din urmă, şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu.
Moaştele Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul au fost aduse mai apoi în Nicomidia şi depuse în biserica zidită chiar de el, în vremea împărătesei Teodora şi a patriarhului Metodie.
