Sfantul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru ca a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.
Insa este potrivit sa-l numim var al lui Hristos si nu frate, pentru ca Mantuitorul S-a nascut pe cale supranaturala, deci nu a fost rodul legaturii dintre Iosif si Fecioara Maria. Daca il intalnim si sub numele de “fratele Domnului”, trebuie sa stim ca la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse intr-un singur cuvant: frate.
Facem precizarea ca mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge sa fie logodnicul Mariei la batranete, dupa moartea sotiei sale Salomeea.
Potrivit Traditiei, el a calatorit in Egipt impreuna cu tatal sau Iosif, cu Fecioara Maria si Pruncul, in vremea in care Irod cauta sa-L omoare pe Hristos.
A fost primul episcop al Iersualimului. A alcatuit prima slujba a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrata de Sfintii Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Liturghia Sfantului Iacob se savarseste si in zilele noastre in Biserica Ortodoxa Greaca, pe 23 octombrie, in ziua sa de praznuire.
Sfantul Apostol Iacob a convertit multi iudei si elini la credinta crestina. Cand Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotarat sa-l ucida. Potrivit Traditiei, batranii iudeilor i-au spus lui Iacob sa urce pe aripa Templului sis a graiasca de acolo impotriva lui Hristos. Iacob a urcat, insa a marturisit in fata celor prezenti ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. In urma acestei marturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim si ucis cu pietre.
