Sfântul Grigorie Teologul s-a născut într-o familie aristocrată din Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei, în vecinătatea cetăţii Nazianz. Tatăl său a fost convertit de soţia sa, Nona, ajungând mai târziu episcop de Nazianz. Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei şi în Alexandria Egiptului. Şi-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani; în acest timp, s-a împrietenit cu Sf. Vasile cel Mare.
In jurul anului 357, Grigorie revine acasă şi primeşte taina Sfântului Botez. Ajunge apoi la mănăstirea înfiinţată de Sf. Vasile pe malul râului Iris, în Pont, şi îl ajută pe acesta la redactarea Filocaliei. Întors acasă, Grigorie este hirotonit preot de către tatăl său, împotriva voinţei sale, probabil în anul 361.
Retras în singurătate, Grigorie a scris “Apologeticus”, lucrare în care prezintă greutăţile preoţiei şi motivele pentru care s-a ferit să o primească. Ulterior, revine la tatăl său pentru a-l ajuta să readucă pacea în comunitatea tulburată de semiarieni.
După moartea tatălui, în 374, Grigorie e numit episcop de Nazianz, însă nu pentru multă vreme. Se retrage la Seleucia, Isauria, dedicându-se vieţii contemplative. În 379, credincioşii îi cer să vină la Constantinopol, pentru a reorganiza Biserica persecutată de arieni.
Una din rudele sale îi dăruieşte o casă pe care o sfinţeşte, cu hramul Anastasia (“Învierea”). Aici va ţine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului, iar aceste cuvântări îi vor aduce numele de “Teologul”.
În 380, împăratul Teodosie l-a ales episcop de Constantinopol. Sinodul II ecumenic (381) de la Constantinopol, confirmă alegerea Sf. Grigorie, dar, din pricina contestatarilor, se retrage la Nazianz, trecând la cele veşnice în 389 sau 390.
