Sfântul Cuvios Zaharia, pe care-l prăznuim astăzi, a fost fiul lui Carion egipteanul. El şi-a lăsat copiii şi soţia şi s-a făcut monah, ca să fie mai aproape de Dumnezeu. Deşi Zaharia era mai tânăr decât cei mai mulţi dintre fraţii de la schit, era plin de darurile Duhului Sfânt, întrecându-i în evlavie pe cei mai vârstnici. Se spune că Zaharia îşi simţea întreaga fiinţă înflăcărată de dragostea Lui Dumnezeu.
Într-o zi, l-a intrebat Sfântul Macarie: “Cine este monah adevărat?”. Iar Sfântul Zaharia a răspuns: “Acela care se luptă zilnic să împlinească Poruncile Dumnezeieşti”. L-a întrebat şi Avva Moise: “Ce înseamnă să fii monah?” Iar Sfântul Zaharia a răspuns, scoţându-şi camilafca şi călcând-o în picioare: “Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah dacă nu se lasă zdrobit ca această camilafcă!” (vestmânt preoţesc - n.r.).
Mare luminător al pustiei egiptene, Sfântul Cuvios Zaharia a trecut la cele veşnice de tânăr.
