Cuviosul Tit a vieţuit pe timpul luptei împotriva sfintelor icoane, care a atins apogeul în secolul IX. Plin de râvnă pentru Domnul, Tit s-a călugărit de tânăr şi a dobândit două mari virtuţi creştine: smerenia şi ascultarea. În vremea prigoanelor declanşate împotriva icoanelor şi a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit a stat neclintit în credinţă, ca un adevărat Stâlp al Ortodoxiei şi al Bisericii.
Pentru marea sa dragoste, pentru smerenie şi curăţie, Dumnezeu i-a dăruit cuviosului darul facerii de minuni, atât în timpul vieţii, cât şi după trecerea sa la cele veşnice. Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni, a adormit cu pace în veacul al IX-lea.
“Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Tit, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Cuvios Tit)
