Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din părinţi credincioşi, pe nume Isaac şi Teodotia. Tatăl său a fost rudă cu împăratul bizantin Leon Isaurul (717-740 d.H.) şi a murit pe când Teofan avea vârsta de trei ani.
La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea împăratului şi a socrului său, Teofan şi-a împărţit averea săracilor şi a intrat în monahism, împreună cu soţia sa. Călugărită la Mănăstirea Princhipos, aceasta a primit numele de Irina. Teofan s-a călugărit la Mănăstirea Polihroniu, din ţinutul Sigrana. Timp de şase ani, a copiat diferite lucrări patristice, refuzând să preia conducerea mănăstirii. A ajuns apoi în Insula Calonim, unde a ridicat o mănăstire, după care s-a întors în Muntele Sigranei.
Sfântul Cuvios Teofan a participat la al VII-lea Sinod Ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde a luptat împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan darul facerii de minuni; vindeca toate bolile, mai ales formele de nebunie.
Când erezia iconoclastă a reizbucnit sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol şi aruncat în temniţă, unde a zăcut timp de doi ani. Mai apoi, împăratul l-a surghiunit în Insula Samotrace (lucru pe care sfântul îl proorocise mai înainte temnicerilor săi). După sosirea în Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douăzeci şi trei de zile, apoi s-a mutat la Domnul.
Tot astăzi, biserica îi prăznuieşte şi pe Sfântul Grigorie Dialogul, Episcopul Romei şi pe Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog.
