Sfântul Cuvios Teodosie, numit “cel Mare” - pentru faptele sale săvârşite întru propăşirea credinţei - a trăit în perioada secolelor V-VI d.H. S-a născut în satul Mogarisos din ţinutul Capadociei romane (în estul Turciei de astăzi). Tatăl său se numea Proeresie şi mama sa Evloghia şi amândoi erau credincioşi şi cucernici înaintea oamenilor şi a Lui Dumnezeu. Teodosie a îmbrăţişat de tânar monahismul, mergând la o mănăstire din Oraşul sfânt, Ierusalim.
După ce a petrecut o vreme alături de pustnicul Longhin, la Ierusalim, Cuviosul Teodosie s-a retras într-o peşteră din apropierea Bethleemului unde, timp de 50 de ani, s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice şi legume, renunţând cu totul la carne. Datorită vieţii sale sfinte, Teodosie a reuşit să adune în jurul său mulţi ucenici. A ridicat, astfel, o mănăstire chiar lângă peştera în care vieţuia, punând, astfel, bazele vieţii monahale de obşte în Palestina. De aici şi numele de “începător al vieţii de obşte” pe care i l-a atribuit Biserica Ortodoxă. Cuviosul Teodosie cel Mare a trecut la cele veşnice în jurul anului 529 d.H., însă moştenirea sa a supravieţuit peste veacuri.
“Cu ale lacrimilor tale curgeri ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Teodosie cel Mare).
Mâine, 12 ianuarie, facem pomenirea Sfintelor Muceniţe Tatiana diaconiţa şi Eutasia.
