Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. Sisoe a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, de a scoate duhurile rele şi de a învia morţii. Cronicile spun că Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. Postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.
Într-una din zile, un om se îndrepta cu fiul său către chilia Sfântului Sisoe, pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura, şi-a continuat drumul până la bătrânul Cuvios Sisoe. Bărbatul a intrat în chilia sfântului cu fiul în braţe şi a căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După aceasta, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe. Iar bătrânul Sisoe, necunoscând că fiul acestuia este mort, i-a spus: “Ridică-te şi du-te afară!”
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat şi a ieşit din chilie. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe despre cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute, până la moartea sa. Cuviosul Sisoe a trecut la cele veşnice în anul 429 d.H.
“Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!” (Troparul Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare).
