Astăzi, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Pimen cel Mare, de asemenea pe Sfinţii Mucenici Eutalia, Fanurie şi Osie, episcopul Cordovei.
Sfântul Mucenic Fanurie - care este cinstit cum se cuvine şi la Brăila - s-a născut în Insula Rodos din Grecia (nu se cunoaşte data exactă a naşterii sale). A avut doisprezece fraţi, el fiind cel mai mare. După moartea tatălui său, mama a ajuns să cânte şi să danseze prin diverse locuri, ca să aibă din ce trăi. Când a aflat acest lucru, Fanurie s-a hotărât să fugă în pustiu. A primit botezul creştin şi, după o vreme, s-a întors în oraşul natal. Fanurie a aflat, cu durere, că mama sa a murit în momentul în care o văzuse într-un local şi că fraţii săi, rămaşi singuri, s-au răspândit prin lume.
Fanurie a revenit în pustie, unde a dus o viaţă aspră, mâncând o dată la trei zile. Prin rugăciunile sale, a adus tămăduire surzilor şi orbilor, botezându-i apoi în religia creştină şi învăţându-i dreapta-credinţă. Cu toate că săvârşise atâtea minuni, Sfântul Fanurie a fost nevoit să părăsescă cetatea unde tămăduia bolnavi, din pricina răutăţii oamenilor, care spuneau că săvârşeşte minuni cu ajutorul demonilor, nu al Lui Dumnezeu. Cronicile spun că a ajuns în Egipt, unde a readus-o la viaţă pe fiica regelui. În urma acestei minuni, însuşi regele şi slujitorii săi au primit botezul creştin.
După o vreme, însă, vrăjitorii din Egipt s-au ridicat împotriva Sfântului Fanurie. Cuviosul a fost supus la multe chinuri: i s-au tăiat mâinile şi degetele de la picioare, i s-au tăiat urechile, i s-au smuls dinţii, a fost bătut cu pietre, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul. Aşa l-a proslăvit pe Domnul Sfântul Mucenic Fanurie.
Moaştele Sfântului Fanurie au fost descoperite de câţiva păstori, în jurul anului 1500, într-o peşteră. Iar alături, au găsit o piele de animal (pergament) pe care era scrisă “Viaţa Sfântului Fanurie”, spre aducere aminte.
