Originar din Tebaida Egiptului, Cuv. Patapie a trăit în sec. al VII-lea. Văzând de timpuriu deşertăciunea lumii, Patapie a ales viaţa monahală, nevoindu-se mulţi ani în pustia Egiptului. Auzind oamenii despre virtuţile sfântului, au început să vină în număr mare la el, spre a dobândi ajutor şi alinare. Temându-se de lauda oamenilor şi gândind că se va putea ascunde mai bine în mijlocul unei mari metropole decât în pustie, Patapie a mers la Constantinopol şi şi-a ridicat o colibă (în apropiere de Biserica Vlaherne). Ascuns în coliba sa şi necunoscut de nimeni, cuviosul şi-a continuat viaţa de nevoinţă, ca şi când ar fi fost în pustie.
Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. Într-o zi, a venit la Sfântul Patapie un copil orb din naştere. Sfântul s-a milostivit de el, s-a rugat Lui Dumnezeu, iar copilul şi-a recăpătat vederea. Minunea l-a făcut cunoscut pe Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute, spre a dobândi vindecare, mângâiere şi povaţă. Sfântul Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de o boală gravă, făcând semnul crucii asupră-i şi ungându-l cu untdelemn sfinţit. De asemenea, făcând semnul crucii asupra unui tânar, a scos din el un diavol ce-l chinuise vreme îndelungată. Multe alte minuni a săvârşit cuviosul în Numele Lui Hristos şi prin semnul Crucii.
Moaştele Cuv. Patapie au fost aşezate într-o criptă, la o mănăstire, pentru a fi ferite de profanare, lângă un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului. În anul 1904, s-au dărâmat pereţii şi s-au descoperit moaştele. La Catedrala Episcopală Galaţi se află o rasă care a aparţinut Sf. Patapie.
