Sfântul Nichita Mărturisitorul s-a născut în Bitinia romană şi a trăit pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane, care a tulburat din temelii Biserica şi Imperiul Bizantin. După terminarea studiilor, Nichita a intrat în Mănăstirea Midichia, unde stareţul Nichifor l-a uns monah. După şase ani de nevoinţe, a fost hirotonit preot. Imediat după moartea stareţului, Nichita a fost ales egumen al mănăstirii.
În timpul prigoanei declanşate de luptătorii împotriva icoanelor, Sfântul Nichita Mărturisitorul a fost prins, întemniţat şi torturat, fără însă a putea fi convins să renunţe la Ortodoxie.
După moartea împăratului Leon Armeanul, Sfântul Nichita a fost eliberat din temniţă. S-a retras într-un loc pustiu de lângă Constantinopol, unde a petrecut ultimele zile din viaţă în post şi rugăciune. După adormirea sa în Domnul, trupul i-a fost depus la mănăstirea pe care a păstorit-o. Se spune că, în timpul slujbei de înmormântare, mulţi bolnavi s-au atins de trupul său şi au căpătat vindecare. Moaştele Sfântului Nichita Mărturisitorul au fost aşezate lângă cele ale părintelui său duhovnicesc, patriarhul Nichifor, şi ale fratelui întru nevoinţe, Sfântul Atanasie.
