Sfântul Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor, este cunoscut pentru râvna sa pentru Hristos. În timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337 d.H.) Marcu a distrus mai multe temple păgâne şi a zidit în locul lor biserici, de aceea păgânii îl urau de moarte. Când, mai apoi, pe tronul împărătesc a urcat împăratul păgân Iulian Apostatul (361-363 d.H.), episcopul Marcu a fost prins şi supus la multe torturi.
Despre suferinţele Episcopului Marcu, ne scriu Sfântul Grigorie Teologul şi Fericitul Teodorit. A fost biciuit, batjocorit şi târât pe străzile cetăţii. De asemenea, i s-au tăiat urechile, a fost dezbrăcat de straie, uns cu miere şi legat de un copac, spre a fi omorât de veninul insectelor. Mucenicul Lui Hristos a îndurat toate fără jeluire, iar răbdarea lui i-a impresionat profund pe cetăţenii oraşului. Mulţi păgâni au primit atunci credinţa în Hristos.
Se spune că atât de sălbăticiţi şi de plini de ură au fost torţionarii păgâni, încât atunci când l-au ucis pe episcop i-au sfâşiat măruntaiele cu dinţii.
“Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Marcu, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor)
