Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580 d.H., într-o familie de patricieni din Constantinopol. Plin de har şi de credinţă, Maxim a ales să intre în monahism la Mănăstirea Chrysopolis. Principala misiune a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credinţe împotriva monotelismului. Adepţii monotelismului susţineau că, în Hristos, a existat o singură voinţă şi o singură lucrare: cea dumnezeiască. Preocupat de campania împotriva perşilor şi de ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute în timpul domniei regelui Chosroe II, împăratul Heraclius (610-641 d.H.) a acceptat să se afirme că în Hristos există o singură lucrare.
Scopul împăratului era să atragă de partea sa teritoriile desprinse în urma Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria şi Palestina. Fiind însă de acord cu afirmaţia că în Hristos există o singură lucrare, însemna să fii de acord că natura umană nu mai persistă în Hristos. Maxim Mărturisitorul reuşeşte să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin al Romei, dar amândoi au fost arestaţi şi trimişi în exil, în anul 655. Martin a murit în urma chinurilor la care a fost supus în temniţă. Adus la Constantinopol în anul 662, lui Maxim i se taie limba şi mâna dreaptă. A murit la puţin timp după înfiorătoarea pedeapsă şi a fost îngropat la Mănăstirea “Sfântul Arsenie”.
“Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Maxim Mărturisitorul).
