Sfântul Isaachie Mărturisitorul a trăit în veacul al IV-lea de la Hristos. La acea vreme, auzind că împăratul Valens (364-378 d.H.) prigonea Ortodoxia, adoptând, totodată, învăţăturile ereticului Arie, pustnicul Isaachie a venit la Constantinopol, spre a-i întări pe credincioşi şi pentru a-i cere împăratului înapoi bisericile date arienilor. Pentru curajul său, Isaachie a fost prins şi supus la multe chinuri. El i-a proorocit împăratului Valens moartea, pentru că şi-a împietrit inima şi nu le-a înapoiat ortodocşilor bisericile luate cu de-a sila şi date ereticilor arieni. Într-adevăr, împăratul Valens avea să moară mai apoi în luptele cu barbarii.
După această cumplită întâmplare, împăratul Teodosie cel Mare l-a rugat pe Sfântul Isaachie să rămână în Constantinopol. Totodată, patricianul Saturnin a zidit o mănăstire pentru Avva Isaachie, unde acesta a vieţuit până la moarte, săvârşind acolo multe minuni. Înaintea morţii, Sfântul Isaachie Mărturisitorul l-a numit pe ucenicul său, Dalmatus, stareţ al mănăstirii. De la numele noului stareţ, mănăstirea se va numi mai târziu “Mănăstirea Dalmaţilor”.