Sfântul Ioan Scărarul a trăit între anii 578-649 d.H. A intrat în cinul monahal la vârsta de 16 ani şi l-a avut ca povăţuitor, timp de 19 ani, pe Cuviosul Macarie, După moartea părintelui său duhovnicesc, Cuviosul Ioan Scărarul s-a retras într-o peşteră, unde a dus o viaţă aspră vreme de 40 de ani. A fost vreme îndelungată egumen al mănăstirii din Muntele Sinai. Sfântul Ioan Scărarul este autorul lucrării “Scara”, carte ce descrie viaţa duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. “Scara” a fost tradusă în limba română de părintele Dumitru Stăniloae şi se află cuprinsă în volumul al IX-lea al “Filocaliei”.
Biserica Ortodoxă i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paşti. Ioan Scărarul mai este cunoscut sub numele de “Ioan Sinaitul”, datorită faptului că a fost egumen al Mănăstirii Sinai. De asemenea, pentru erudiţia şi cultura sa, este numit şi “Ioan Scolasticul”. Numele de “Scărarul” sau “Climacus” vine de la principala sa operă, intitulată “Scara Paradisului”.
Sfântul Ioan Scărarul a trecut la cele veşnice în anul 649.
“Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioan; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!” (Troparul Sfântului Ioan Scărarul)
