Sfântul Cuvios Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinți creștini. A rămas orfan la o vârstă fragedă și a fost crescut de un ofițer. Când era copil, Atanasie își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Și într-adevăr, mai târziu avea să ajungă stareț. După ce și-a desăvârșit educația, Atanasie a intrat în monahism.
Mai târziu, la rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie a ridicat o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Atunci când participa la masă cu frații din mănăstire, Atanasie își împărțea partea lui în așa fel încât, fără ca cineva să-și dea seama, nu mânca mai nimic în afara anafurei împărțite după Sfânta Liturghie. Plin de har, Atanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu, care a scos în chip minunat apă dintr-o stâncă și i-a făgăduit că va fi întotdeauna ”Stareța Lavrei”.
Trecerea la cele veșnice i-a fost descoperită sfântului chiar de către Dumnezeu. La acea vreme, înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Atanasie și-a îmbrăcat straiele de sărbătoare. În momentul în care urca pe schele, s-a prăbușit cupola bisericii peste Sfântul Atanasie și peste ceilalți frați care lucrau la zidurile bisericii. Trupul sfântului a rămas, însă, neatins, neavând decât o rană la picior. Din această rană a curs sânge care a fost luat de frați și cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Atanasie s-a înfățișat de multe ori înaintea fraților, uneori ca să-i mângâie și să-i întărească, alteori ca să-i dojenească.
