Sfântul Chiril s-a născut în jurul anului 370 d.H., în marele oraş Alexandria. A ales asceza în pustiu, alături de Sfântul Isidor Pelusiotul, pe care l-a numit “tată”.
Chiril a fost hirotonit diacon şi apoi preot, de către unchiul său, Teofil. Alături de acesta, Sfântul Chiril a participat la sinodul din anul 403. În anul 412, la moartea lui Teofil, Chiril a fost ales patriarh al Alexandriei.
Cronicile îl prezintă pe Chiril drept un ierarh îndrăzneţ şi dur, cu mare zel pentru biserică. Semăna cu unchiul său. Zelul său excesiv îl făcea să uite uneori principiile evanghelice. Faţă de novatieni, Sfântul Chiril al Alexandriei a reacţinat destul de dur, închizându-le bisericile, iar pe episcopul novatienilor, Teopempt, l-a pedepsit confiscându-i averile. De asemenea, patriarhul Chiril i-a încurajat pe creştini împotriva iudeilor care, conduşi de prefectul Oreste, declanşaseră o revoltă în care pieriseră mulţi urmaşi ai Lui Hristos. Astfel, creştinii au năvălit asupra sinagogilor pe care le-au făcut una cu pământul, iar pe iudei i-au izgonit din oraş, prădându-le, totodată, casele.
Din anul 429, Sfântul Chiril al Alexandriei s-a implicat tot mai mult în lupta împotriva ereticilor nestorieni. El a fost pentru nestorianism ceea ce Sfântul Atanasie a fost pentru arianism. Lui Chiril i se datorează formula antinestoriană de la Efes. Din păcate, însă, condamnarea lui Nestorie nu a adus pacea în Antiohia. Simbolul de unire din anul 433 a adus, însă, liniştea între facţiunile rivale din sânul Bisericii. În anul 433 d.H., Sfântul Chiril al Alexandriei i-a trimis patriarhului Ioan al Antiohiei vestita scrisoare a 39-a, numită şi “Simbolul de la Efes”. Sfântul Chiril al Alexandriei a trecut la cele veşnice în anul 444 d.H.
