Apostolul Toma, cunoscut drept “necredinciosul”, era originar din Galileia. Toma (în aramaică te’oma), tradus în greacă “Didymos”, înseamnă “geamăn”. Potrivit autorilor creştini, în aramaică şi în ebraică “Toma” este doar un epitet. La unii creştini sirieni, apostolul este cunoscut sub numele de Iuda Toma (“Iuda Geamănul”). Toma a făcut parte din cei Doisprezece Apostoli ai Lui Hristos. Potrivit Tradiţiei, Sfântul Apostol Toma a vestit Evanghelia în India, unde a suferit moarte de martir. Creştinii sirieni din Malabar susţin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma şi că acesta a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lânga Madras.
În India, Toma a întemeiat biserici, a sfinţit preoţi şi episcopi şi a convertit două surori, Tertiana şi Migdonia, soţii de mari principi indieni. Prinţul Smideu, soţul Tertianei, l-a osândit la moarte, iar Toma fost ucis cu lancea de cinci soldaţi. Moaştele Sfântului Apostol Toma au fost aduse la Edessa în anul 165 d.H.
Toma este cunoscut drept “necredinciosul”; “necredinţa” sa ar veni din faptul că nu a dat crezare mărturiei Apostolilor, că Hristos a înviat (“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Sa, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Apostolul Toma nu se îndoieşte de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că Hristos Se afla după Învierea Sa într-un trup care nu mai putea fi văzut. Sfântul Chiril afirmă că atunci când Toma spune: “dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede...”, el spune de fapt: “Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urmele cuielor”.
