Sfântul Apostol lacob, fratele Sfântului loan Evanghelistul, a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Atât Apostolul Iacob cât şi fratele său şi-au părăsit tatăl, pe Zevedeu, precum şi îndeletnicirea de pescar, pentru a-L urma pe Domnul Hristos. Sfintele Evanghelii amintesc faptul că Apostolul Iacob a fost prezent la Schimbarea la faţă, petrecută pe Muntele Tabor, dar şi la cele întâmplate mai apoi în Grădina Ghetsimani.
După Cincizecime, Sfântul Apostol lacob a predicat Evanghelia Domnului în mai multe ţinuturi, ajungând până în Spania, pe atunci provincie romană. Întors în Ierusalim, Iacob avea să sufere multe chinuri din partea iudeilor. Prin cuvântările sale, pline de harul Duhului Sfânt, Sfântul Apostol Iacob a reuşit să aducă mulţi evrei şi păgâni la credinţa în Domnul Iisus Hristos. Dintre aceştia, tradiţia i-a consemnat pe vrăjitorul Hermoghen, pe ucenicul acestuia, Filip, şi pe Iosia, cu toţii inamici înverşunaţi ai Apostolului Iacob. Iosia a fost condamnat la moarte împreună cu Sfântul Apostol Iacob, luând amândoi cununa muceniciei în anul 45 d. H.
“Apostol al Lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greşeli pentru cei ce te laudă pe tine, şi sufletelor noastre mare milă!” (Troparul Sfântului Apostol Iacob).
