Sfântul Apostol Condrat, bărbat deosebit de înţelept şi învăţat, a trăit şi a pătimit, spun cronicile, pe vremea împăraţilor romani Traian (98-117 d.H.) şi Adrian (117-138 d.H.), care i-au persecutat pe creştinii veacului II. Condrat a fost unul dintre ucenicii Apostolilor Domnului Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei Bisericii Creştine, Sfântul Apostol Condrat a propovăduit Evanghelia Domnului în multe cetăţi şi provincii, dar cu deosebire în Magnezia şi la Atena, unde a fost episcop.
Sfântul Apostol Condrat a făcut parte, spune tradiţia, din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Prin predicile sale înflăcărate, a stins focul jertfelor păgâneşti şi a zdrobit idolii păgâni. Dar, după cum întunericul urăşte lumina, tot astfel şi păgânii acelor vremuri potrivnice l-au urât de moarte pe Sfântul Codrat. L-au pândit şi l-au bătut cu pietre, aşa cum au făcut, odinioară, cu Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul Mucenic, l-au aruncat în temniţă şi mai apoi l-au înfometat, până când şi-a dat duhul în mâinile Domnului Iisus Hristos. Astfel, Sfântul Apostol Condrat a trecut la cele veşnice ca un mucenic, în timpul împăratului Adrian (117-138 d.H.).
Sfântul Codrat mărturisitorul a scris o Apologie a creştinismului secolului II şi i-a dat-o împăratului Adrian. Aceasta carte l-a impresionat atât de mult pe împăratul Adrian, încât acesta a dat poruncă să înceteze toate persecuţiile pornite împotriva creştinilor în provinciile imperiului, afară de situaţia în care se vor dovedi vinovaţi din cauza unei crime civile.
Tot astăzi, îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Iona, din Vechiul Testament.
