Sfântul Ioan Evanghelistul a fost pescar în Betsaida, fiul lui Zevedei şi al Salomeei. A fost cel mai tânăr din cei 12 Apostoli ai Domnului. Ioan a fost unul dintre Apostolii cei mai apropiaţi ai Domnului Hristos. În Evanghelia care-i poartă numele, Ioan se numeşte pe sine “ucenicul pe care îl iubea Iisus” (Ioan, 21, 20).
La Cina cea de Taină, Ioan Evanghelistul s-a rezemat de pieptul Domnului Iisus Hristos şi aşa s-a împărtăşit din Sfintele Taine. Aşa este zugrăvit şi în icoanele creştine. Este ucenicul căruia Domnul, răstignit pe Cruce, i-a încredinţat-o pe Preacurata Sa Maică. Iar după Învierea Domnului, Ioan a fost primul apostol care a cercetat mormântul gol.
După moartea Maicii Domnului, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a mers la Efes, în Asia, propovăduind credinţa Domnului Hristos. Din porunca împăratului Domiţian (81-96 d.H.) Ioan a fost prins şi surghiunit în Insula Patmos, unde a vieţuit multă vreme. Acolo a scris Evanghelia care-i poartă numele, trei Epistole şi cartea Apocalipsei, cea care a dat fiori şi speranţe tuturor generaţiilor de creştini.
Potrivit Tradiţiei, Sfântul Apostol Ioan era în vârstă de peste o sută de ani când a luat cu sine şapte ucenici şi, ieşind din cetatea Efesului, le-a poruncit acestora să sape o groapă în formă de cruce. Apostolul s-a întins în acea groapă şi a poruncit să fie acoperit cu pământ. După o vreme, când credincioşii au deschis mormântul, nu au mai găsit acolo trupul Sfântului Ioan.
Se spune că, an de an, în ziua de 8 mai, din acest mormânt se ridica o pulbere pe care locuitorii o numeau mană. Iar această “mană” îi vindeca pe bolnavi.
