Sfântul Andrei a fost ofiţer în armata imperială a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de “Stratilat”, adică de general, datorită rezultatelor sale. În anul 305, este nevoit să lupte împotriva perşilor. Atât el, cât şi cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos să-i ajute să iasă biruitori. Datorită rugăciunii lor, armată persană a fost înfrântă.
Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunţat că este creştin. Pentru că a mărturisit credinţa sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorită respectului de care se bucura, este eliberat din temniţă cu scopul de a nu ridica mulţimea împotriva armatei şi de a căuta împrejurări şi motive pentru uciderea sa. Andrei, aflând prin descoperire dumnezeiască de gândurile împăratului, şi-a luat armata formată din două mii cinci sute nouăzeci şi trei de militari de elită şi a pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toţii au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului.
Aici au fost prigoniţi de autorităţile imperiale. Din cauza acestor persecuţii, Generalul Andrei şi armata sa au urcat în Munţii Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe când ei se rugau într-un defileu din acei munţi, şi i-au decapitat pe toţi. Niciunul dintre ei nu s-a împotrivit, ci cu toţii au primit cu bucurie moartea mucenicească pentru Hristos.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Timotei, Agapie şi Tecla; Sfinţilor Mucenici Evtihian, ostaşul, a lui Stratighie; Sfântului Cuvios Teofan cel Nou, făcătorul de minuni.
