Sfântul Andrei Criteanul (din Creta) s-a născut în cetatea Damascului, în jurul anului 660 d.H. Din istorisirea vieții sale, aflăm că micuțul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani când, într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească normal și cât se poate de coerent. La vârsta de 15 ani, Andrei a mers la Ierusalim, devenind călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câțiva ani de slujire, Andrei a devenit secretar al Patriarhului de Ierusalim.
În anul 685 d.H., Teodor, Patriarhul Ierusalimului, l-a trimis pe Sfântul Andrei la Constantinopol, pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei a decretelor celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic, ținut împotriva monotelismului. Cât a stat în capitala Imperiului Bizantin, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon și a slujit pe lângă un orfelinat și un azil de bătrâni. În jurul anului 700, a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei.
Sfântul Andrei Criteanul a murit în Insula Lesbos, în jurul anului 740, iar Biserica Ortodoxă îl cinstește în data de 4 iulie a fiecărui an. El nu trebuie confundat cu Sfântul Andrei cel din Creta sau “Calivitul”, prăznuit pe data de 17 octombrie, care a dobândit moarte de martir în anul 766.
Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă și mai prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumusețea formei și profunzimea gândirii. A compus Canonul cel Mare (Canonul de pocăință) din Triod, canon format din 250 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește de două ori în Postul Mare: unele părți la Pavecernița Mare din primele patru zile ale Postului și în întregime în a cincea săptămână din Post, la Utrenie.
