Sfântul şi Dreptul Iov, pe care-l prăznuim astăzi, a trăit în vechime, în ţinutul Avsitida, teritoriu între Arabia şi Idumeea. Tatăl său se numea Zaret, iar mama Vosora. Despre existenţa istorică a Sfântului Iov ne spune Iezechiel, care îl aminteşte drept unul dintre drepţii Vechiului Testament, alături de Noe şi Daniel.
Sfântul şi Dreptul Iov, despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură, a fost un bărbat cinstit, drept şi temător de Dumnezeu. Era şi foarte bogat. Când Iov a împlinit vârsta de 70 de ani, Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra sa cele mai cumplite ispite zămislite de satan. Într-o singură zi, Iov şi-a pierdut toată averea, în aceeaşi zi, i-au murit fiii şi fiicele. După aceea, Iov însuşi a căzut pradă unei înfiorătoare boli, trupul prefăcându-i-se tot într-o rană şi umplându-se de bube din cap şi până în picioare.
Deşi a pătimit cumplit, Iov nu a grăit nimic rău împotriva Lui Dumnezeu, ci a îndurat toate, cu răbdare, până la sfârşit. Demne de amintit sunt cuvintele sale, rămase ca un simbol peste milenii: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ!”
Dar după toate cele îndurate, Dumnezeu i-a întors lui Iov, pe deplin, sănătatea, i-a dat bogăţii mai mari decât avusese înainte şi i-a dăruit alţi şapte fii şi trei fiice, tot atâţia copii câţi îi muriseră. Iar Sfântul şi dreptul Iov a mai trăit încă 170 de ani după această mare încercare, ajungând la venerabila vârstă de 240 de ani. În toţi anii vieţii lui pe pământ, spune Scriptura, dreptul Iov I-a adus neîncetat slavă Lui Dumnezeu.
Sfântul şi Dreptul Iov este socotit de toată creştinătatea drept pildă de răbdare în încercările îngăduite de Dumnezeu.
