Sfânta Muceniţă Haritina a vieţuit, spun cronicile, în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305 d.H.), care i-a persecutat crunt pe creştini. Rămasă orfană de mic copil, Haritina a fost crescută de creştinul Claudiu. La acea vreme, Dometie, dregătorul împărătesc, auzind că tânăra Haritina este creştină, a chemat-o la judecată înaintea judecătorilor: “Este adevărat, tânăro, că, fiind creştină, îi mai înşeli şi pe alţii, ademenindu-i la credinţa ta profană?” La care Haritina a răspuns cu mult curaj: “Adevăr este că sunt creştină, dar minciună este că i-aş înşela pe alţii; dimpotrivă, pe cei înşelaţi eu îi scot la calea adevărului, aducându-i pe ei la calea Domnului meu Iisus Hristos.”
Pentru credinţa-i nestrămutată în Domnul Iisus Hristos, tânăra fecioară Haritina a fost supusă la mai multe torturi. A fost rasă în cap, în chip de batjocură şi i s-au pus cărbuni aprinşi pe cap, dar a scăpat nevătămată. A fost aruncată apoi legată în mare, dar Dumnezeu a scos-o cu bine la liman. Pentru că nicio pedeapsă nu a adus moartea asupra ei, împăratul însuşi a decis ca nişte păgâni desfrânaţi să o necinstească pe fecioara creştină. Dar Sfânta Muceniţă Haritina s-a rugat la Dumnezeu să-i ia sufletul mai înainte ca acele slugi netrebnice să-i întineze trupul. Şi cum stătea ea îngenuncheată la rugăciune, sufletul i-a ieşit din trup şi s-a înălţat în Împărăţia Cerurilor.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfintei Muceniţe Mamelta.
