Fiică a unui guvernator roman, Sfânta Muceniţă Glicheria a trăit şi a pătimit în secolul al II-lea de la Hristos, în timpul împăratului Antonin şi al guvernatorului Savin. După moartea tatălui său, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopole din provincia Tracia. Când a fost pusă să jertfească înaintea statuii lui Zeus, Glicheria a refuzat cu demnitate. Iar la rugăciunile ei fierbinţi, un fulger a lovit statuia lui Zeus şi a sfărâmat-o în bucăţi. Furios, prefectul a pus să fie bătută, aruncată în temniţă şi lăsată să moară de foame. Acolo, însă, îngerul Domnului se pogora din cer şi-i aducea Glicheriei hrană. Văzând minunea, temnicerul Laodicius L-a mărturisit pe Hristos chiar în faţa prefectului. Pentru această mărturisire, i s-a tăiat capul.
După această minune, Sfânta Muceniţă Glicheria a fost aruncată într-un cuptor cu foc, din care a ieşit nevătămată; mai apoi, a fost aruncată hrană fiarelor sălbatice. Şi rugându-se fierbinte Domnului Dumnezeu, Sfânta Muceniţă Glicheria şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. Se spune că din sfintele-i moaşte curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de boli cumplite.
“Mieluşeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc, şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie! Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre!” (Troparul Sfintei Mucenite Glicheria)
