Sfânta Mare Muceniţă Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, din părinţi păgâni. Marina a primit învăţătura despre Dmnul Iisus Hristos încă de la vârsta de 12 ani. După moartea mamei, tatăl Marinei a început să o urască pentru credinţa în Hristos şi nu a mai considerat-o fiica sa.
Întruna din zile, Marina a plecat cu oile tatălui său la câmp. Acolo, s-a întâlnit cu dregătorul Olimvrie, un mare prigonitor al creştinilor. Uimit de frumuseţea tinerei, dregătorul s-a hotărât să o ceară de soţie. Numai că, aflând că Marina este creştină, Olimvrie a poruncit să fie luată cu de-a sila şi dusă în cetate, pentru a fi torturată. Plină de râvnă pentru Hristos, tânăra a refuzat să aducă jerfe idolilor, fiind lovită cu sălbăticie şi apoi aruncată în temniţă.
Se spune că, în temniţă, diavolul a luat chipul unui şarpe şi s-a năpustit asupra Marinei. S-a încolăcit în jurul gâtului ei, gata-gata s-o omoare. Dar când Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şarpele a murit, iar ea a fost înconjurată de o lumină cerească. În temniţă fiind, Sfânta Muceniţă Marina a văzut o cruce mare strălucind, iar deasupra crucii o porumbiţă albă ca zăpada, care a grăit: “Bucură-te, Marina, porumbiţă cuvântătoare a Lui Hristos, fiică a Sionului celui de sus, căci, iată, ziua bucuriei tale s-a apropiat!”
În acel moment, Marina s-a vindecat de toate rănile. A doua zi, a fost aruncată în foc şi în apă, dar le-a îndurat pe toate. După aceste pedepse, a fost condamnată la moarte prin decapitare. Aşa a trecut Sfânta Mare Muceniţă Marina la cele veşnice, la vârsta de 15 ani, în anul 270 d.H.
