Sfânta Mare Muceniţă Hristina s-a născut în cetatea Tir din Fenicia antică şi a trăit pe vremea împăratului roman Septimiu Sever (193-211 d.H.). A fost fiica dregătorului imperial Urban, mai-marele cetăţii.
Când a ajuns la vârsta de 12 ani, Hristina a fost închisă de către tatăl ei într-un turn. Urban dorea să o ferească de ochii mulţimii, pentru că fiica sa era foarte frumoasă. Tatăl Hristinei intenţiona să-şi ţină fiica în acel turn pănă la vârsta majoratului. Adolescenta era însă nemulţumită de credinţa idolatră, astfel că a început să se roage Celui ce a adus toate de la nefiinţă la fiinţă, Lui Dumnezeu Cel Atotputernic. Minune: în urma acestei rugi, Hristinei i s-a arătat un înger al Domnului care i-a descoperit tainele dumnezeieşti. După aceasta, plină de râvnă pentru Hristos, Hristina a distrus toţi idolii aşezaţi de tatăl său în turn.
Pentru că a distrus idolii păgâni, Sfânta Mare Muceniţă Hristina a fost supusă la multe şi îngrozitoare chinuri, chiar de către tatăl său. A fost apoi aruncată în temniţă pentru mai multe zile, fără mâncare, dar a fost hrănită în chip minunat de îngerii Lui Dumnezeu. După alte suferinţe, Hristina a fost aruncată în mare. Iar marea i-a fost scăldătoarea Sfântului Botez; un nor luminos a umbrit-o şi s-au auzit cuvinte de sus, rostindu-se, totodată, deasupra ei numele Preasfintei Treimi.
Suferinţele Sfintei Mare Muceniţe Hristina nu au încetat nici după moartea tatălui său. Succesorul acestuia la cârma cetăţii Tirului a torturat-o şi mai mult, iar în cele din urmă Hristina a primit mucenicia, fiind ucisă cu sabia.
