Sfânta Mare Muceniţă Fevronia a fost fiica unui senator roman. Ea s-a călugărit de tânără şi a intrat într-o mănăstire din cetatea Nisibi. La acea vreme, Fevronia a fost obligată de Silenius, un prigonitor al creştinilor, să lepede credinţa în Iisus Hristos şi să se căsătorească cu el. Fevronia a refuzat să se supună cererii lui Silenius, astfel că a fost prinsă şi supusă la nenumărate chinuri. A fost biciuită cu sălbăticie, i s-au spart dinţii, i s-au tăiat sânii, mâinile şi picioarele, iar în cele din urmă i s-a tăiat şi capul. După trecerea la cele veşnice, Sfânta Muceniţă Fevronia a continuat să se arate în ziua prăznuirii sale, stând în mijlocul surorilor din mănăstire. Se spune că stătea trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevăzută. Nimeni, însă, nu se putea atinge de ea, atunci când se arăta în chip minunat maicilor. Se spune că, după martiriul Sfintei Muceniţe Fevronia, diavolul a intrat în crudul Silenius, iar acesta, pierzându-şi minţile, s-a izbit cu capul de un stâlp de marmură şi a murit.
“Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără de prihană primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre!” (Troparul Sfintei Muceniţe Fevronia)