Fiică a principelui Costa, Ecaterina a trăit la începutul sec. IV, pe vremea împăratului roman Maximian. Cunoştea bine limbile greacă şi latină şi poseda cunoştinţe temeinice de oratorie şi astronomie.
La un moment dat, Ecaterina a avut două viziuni. În prima, a văzut-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, iar în a doua i s-a descoperit Însuşi Hristos, care i-a dăruit un inel de logodnă, spunându-i: “Iată, astăzi te primesc mireasă imaculată şi veşnică, deci păzeşte învoiala aceasta şi nu mai primi nicidecum un alt mire pământesc”.
Nefiind creştină, Ecaterina nu a reuşit să vadă chipul Mântuitorului (în prima viziune). Convinsă fiind de deşertăciunea lumii, tânăra a ales Sfântul Botez. Nu mică i-a fost mirarea când, după a doua viziune, s-a trezit cu inelul de logodnă pe deget, cel dăruit de Hristos. Din acel moment, viaţa i s-a schimbat definitiv.
Ecaterina a condamnat cu mult curaj cultele păgâne şi i-a înfruntat în discuţii publice pe înţelepţi, pe unii dintre aceştia reuşind să-i aducă la Hristos.
La un moment dat, Maximian a silit-o pe Ecaterina să se confrunte cu cei mai mari filosofi păgâni. Prin dragostea sa pentru Hristos şi prin înţelepciune, tânăra a reuşit să-i convertească pe toţi înţelepţii şi să-L mărturisească pe Hristos, Dumnezeul adevărat. Pentru aceasta, înţelepţii au fost arşi în foc. Iar pentru dârzenia cu care L-a vestit pe Hristos, Ecaterinei i s-a tăiat capul. Potrivit Tradiţiei, în acel moment, în loc de sânge, a curs lapte, iar îngerii Domnului au luat trupul sfintei şi l-au dus în Muntele Sinai, în locul în care Moise văzuse Rugul Aprins. Pe acel loc s-a ridicat Mănăstirea Sfintei Ecaterina.
Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este şi ocrotitoarea studenţilor teologi. Paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă “Patriarhul Justinian” din Bucureşti poartă hramul “Sfânta Muceniţă Ecaterina”. Totodată, o părticică din Moaştele Sfintei Ecaterina se află la Biserica Colţei din Bucureşti.
