Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi a trăit în secolul al III-lea, pe vremea împăratului roman păgân Diocleţian. Chiriachi s-a născut într-o zi de duminică, din părinţi creştini, Dorotei şi Evsevia. Acesta a fost motivul pentru care părinţii i-au pus numele “Chiriachi”, care în limba greacă înseamnă “duminică”. La acea vreme, Chiriachi a refuzat mai multe cereri de căsătorie, spunând că este logodită cu “Mirele Ceresc” şi că-şi doreşte să moară fecioară. Furios, unul dintre pretendenţii respinşi i-a spus împăratului Diocleţian că tânăra Chiriachi este creştină. Din acel moment, Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi a fost supusă la nenumărate chinuri. Acoperită cu răni, Chiriachi a fost tămăduită în chip minunat de un înger. În urma acestei minuni, mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au primit moarte mucenicească.
Chiriachi i-a spus dregătorului: “Vezi bine că nicicum nu mă poţi întoarce de la credinţa mea. Căci de mă arunci în foc, mai înainte de mine Cei Trei Tineri în foc au fost aruncaţi şi prin credinţă s-au mântuit; iar de mă arunci la fiare, mai înainte de mine marele Daniil Proorocul la fiare a fost aruncat, dar prin credinţă s-a mântuit; iar de mă arunci în mare, mai înainte de mine lona Proorocul a fost în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi şi prin credinţă s-a mântuit; dacă tăişului sabiei mă dai, mai înainte de mine Cinstitul Botezător loan sabiei a fost dat şi credincioşia lui l-a mântuit. Căci ca şi tuturor acestora, mie viaţă îmi este a muri pentru Hristos!”
După ce a spus aceste cuvinte, Sfânta Muceniţă Chiriachi a fost ucisă prin tăierea capului.
Mâna dreaptă a Sfintei Chiriachi se află în Catedrala episcopală din Huşi din anul 1763, de când episcop al Huşilor era Iacob Stamate, viitorul Mitropolit al Moldovei. În timpul păstoririi sale, mâna dreaptă a Sfintei Chiriachi i-a fost oferită în dar de Marea Lavră a Muntelui Athos, pentru că acest vrednic ierarh a plătit datoriile pe care Marea Lavră le avea către Poarta Otomană.
