Sfânta Cuvioasă Pelaghia a trăit în secolul al V-lea d.H. Pelaghia a fost înzestrată de Dumnezeu cu o frumuseţe trupească nemaivăzută, iar înainte de a se converti la creştinism se numea “Margareta”. În tinereţe, Margareta şi-a folosit frumusetea pentru desfrânare. Trecând într-o zi pe lângă biserica în care predica Episcopul Non, frumoasa desfrânată s-a oprit ca să-i asculte cuvântarea. Episcopul, văzând-o pe Margareta, a spus: “Luaţi aminte la femeia aceasta, de la care eu multă învăţătură am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit în camera ei, spălându-se şi îmbrăcându-se cu ales vestmânt şi împodobindu-se în faţa oglinzii cu multă grijă, numai ca să arate mai frumoasă decât celelalte femei, în faţa oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima să fim bineplăcuţi Lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei, nici să-l împodobim cu mărgăritarele faptelor bune, ca să se înfăţişeze cu vestmânt cuviincios în faţa Lui Dumnezeu”.
Cuvintele episcopului au făcut-o pe tânăra desfrânată să-şi schimbe viaţa. A primit botezul creştin, şi-a luat numele de “Pelaghia” şi s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor.
După trei ani, Pelaghia a fost cercetată de Iacov, diaconul Episcopului Non. Când a revenit după trei zile, acesta a aflat-o moartă şi i-a îngropat trupul cu mare cinste. Astfel, desfrânata de mai înainte a fost iertată de mulţimea păcatelor, numai datorită pocăinţei sale.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia.
