Sfânta Cuvioasă Melania s-a născut la Roma, într-o familie de patricieni, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Părinţii au silit-o să se căsătorească cu un tânăr de viţă nobilă, Alpinian, cu care a avut doi copii. După naşterea celui de-al doilea copil, însă, Melania şi Alpinian s-au hotărât să rămână împreună doar ca frate şi soră, proslăvindu-L pe Hristos.
După o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul, iar Melania şi Alpinian au împărţit averea săracilor, bisericilor şi mănăstirilor. Mai apoi, au călătorit în multe ţinuturi şi cetăţi, făcând pretutindeni danii. I-au vizitat pe părinţii cuvioşi în pustia egipteană, învăţând mult şi zidindu-se sufleteşte din convorbirile cu ei. Sfânta Melania postea mult, avea rânduială de rugăciune şi citea în întregime Sfintele Scripturi, lucru nemaiîntâlnit la femeile din vremea sa.
Sosind în cetatea Alexandriei, Melania şi Alpinian au primit binecuvântarea Sfântului Chiril. Au călătorit apoi la Ierusalim şi s-au stabilit pe Muntele Măslinilor. Acolo, cuvioasa a vieţuit într-o peşteră vreme de paisprezece ani. Totodată, a întemeiat o mănăstire de monahi şi o alta de monahii. La chemarea unei rude, Melania a călătorit tocmai la Constantinopol şi l-a convertit la creştinism pe senatorul păgân Volusian. Iar după ce s-a întors pe Muntele Măslinilor, Cuvioasa Melania a trecut la Domnul, în anul 439 d.H.
