După nouă ani de la căderea lui Slobodan Miloşevici,care izolase Serbia pe plan european, Belgradul se orientează definitiv către UE depunându-şi marţi oficial candidatura pentru a adera la organizaţie, însă integrarea în blocul european va însemna un drum lung şi anevoios, relatează AFP.
Preşedintele sârb Boris Tadici merge la Stockholm pentru a prezenta candidatura ţării sale, Suedia asigurând preşedinţia Uniunii Europene până la 31 decembrie.
Odată cu depunerea candidaturii, Serbia, ţară cu 7,5 milioane de locuitori, confirmă "obiectivul său strategic" de a se alătura Uniunii, procesul de aderare dându-i un "puternic avânt pentru continuarea reformelor politice şi economice", se spune într-un memorandum guvernamental adoptat sâmbătă.
"Confirmăm pentru prima oară oficial că suntem gata să acceptăm toate valorile şi să ne achităm de toate obligaţiile pe care le necesită transformarea unei societăţi ce vrea să facă parte din UE", sublinia luni în cotidianul Blic Miliţa Delevici, şefa Biroului sârb pentru integrare europeană. "Este cu atât mai important cu cât determinarea Serbiei în ceea ce priveşte UE a fost pusă în cauză în repetate rânduri", a adăugat ea.
Memorandumul guvernamental avertizează, totuşi, că "drumul către aderare nu va fi nici uşor, nici rapid".
Estimările în ceea ce priveşte aderarea propriu-zisă a Serbiei la UE oscilează între 2014 şi 2018.
Corupţia, lupta împotriva criminalităţii organizate, o economie mai competitivă, reforma puterii judiciare, consolidarea capacităţilor administrative pentru aplicarea reformelor cerute de Europa, dezvoltarea bunei guvernări, protecţia mediului sunt câteva dintre sarcinile care stau în faţa guvernului de la Belgrad.
Problema nerezolvată a proclamării independenţei Kosovo constituie un alt mare semn de întrebare. Aderarea pare puţin probabilă atât timp cât această chestiune nu-şi va găsi o soluţie. Belgradul consideră în continuare Kosovo drept provincia sa sudică, dar proclamarea independenţei de către autorităţile de la Priştina, în februarie 2008, a fost recunoscută de 22 dintre cele 27 de state ale Uniunii.
O altă piedică în parcursul european al Serbiei ar fi soarta lui Ratko Mladici, fostul lider militar al sârbilor din Bosnia, în continuare căutat, fiind sub incidenţa actului de inculpare emis de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie. Olanda, ţară deosebit de atentă la acest caz, şi-a flexibilizat recent poziţia, dar Belgradul ştie că această chestiune îi va întuneca perspectivele eurropene atât timp cât soarta lui Mladici, figură încă foarte populară în rândul opiniei publice sârbe, nu va fi lămurită.
În ciuda plecării de la putere, în octombrie 2000, a lui Slobodan Miloşevici, omul care simboliza pentru Europa impulsurile războinice ale Belgradului din anii '90, Serbiei i-au trebuit mai mulţi ani pentru a-şi afirma pe deplin ambiţiile europene. Până în 2008, rezistenţa ultranaţionaliştilor, încă stimulaţi în opoziţia lor faţă de Europa de chestiunea Kosovo, a fost foarte puternică. În luna februarie a acelui an, sârbii au ales între izolare şi Europa, realegându-l în funcţie pe Boris Tadici, care se prezentase cu un program proeuropean. Apoi, i-au îndepărtat de la putere, la alegerile legislative, pe ultranaţionalişti în profitul proeuropenilor.
Tadici poate în prezent să se laude cu un bilanţ apreciabil, odată cu aplicarea, aşteptată de mult timp, a unui acord comercial între UE şi Serbia, şi cu ridicarea vizelor pentru cetăţenii sârbi care au paşapoarte biometrice. Depunerea candidaturii Serbiei încununează toate aceste eforturi ale Belgradului.
