• Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat dreptate părinţilor lui Ionuţ Ioniţă, copilul de numai 4 ani şi 9 luni, mort în 2005, în Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, în urma unei banale operaţii de polipi • convinsă că a fost vorba de o culpă medicală, familia micuţului a luptat ani de zile în România, însă cu morile de vânt, pentru că nimeni nu le-a dat dreptate • medicii reclamaţi au primit doar o mică penalizare financiară din partea Colegiului, în instanţă fiind complet achitaţi • CEDO a dat însă câştig de cauză părinţilor, concluzionând că autorităţile române nu au anchetat cazul aşa cum trebuia, iar autorităţile medicale nu au întocmit un raport asupra decesului pacientului chiar dacă ar fi trebuit să facă acest lucru şi nu s-au asigurat că personalul de serviciu şi-a îndeplinit obligaţiile
După ani de luptă cu autorităţile din România, părinţii unui copilaş de numai 4 ani şi 9 luni, care a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila în 2005, pentru o banală operaţie de polipi şi a plecat de acolo între patru scânduri, şi-au găsit dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Chiar dacă au câştigat procesul şi urmează să primească de la statul român 12.000 euro pagube morale, familia nu se consideră “învingătoare”, durerea pierderii copilului neputând fi compensată cu nimic. Doar sufleteşte se simt mulţumiţi că, în sfârşit, s-a făcut dreptate, deşi nimic nu îl mai poate aduce înapoi pe băieţelul plecat mult prea devreme într-o altă lume.
Dorina şi Viorel Ioniţă sunt cei doi părinţi care şi-au pierdut fiul, în urmă cu 11 ani, în urma unei banale operaţii de polipi. Încă de atunci şi-au dat seama că intervenţia nu a fost în regulă, aşa că au încercat, pe toate căile, să afle adevărul şi să îşi găsească dreptatea, adică să îi facă să răspundă pe cei vinovaţi. Au luptat însă cu morile de vânt. Cazul a ajuns în instanţă, procesul a durat ani pentru ca, în final, medicii să fie achitaţi, decizia fiind dată de Judecătoria Brăila în decembrie 2011 şi rămânând definitivă, în mai 2012, la Curtea de Apel Galaţi, unde s-au respins ca nefondate recursurile declarate de familia Ioniţă.
Ajunşi la disperare şi nemulţumiţi de decizia dată de judecători, cei doi soţi au decis să meargă până în pânzele albe ca să răzbune moartea micuţului. În decembrie 2012, ei s-au adresat la CEDO, asta după ce s-au consultat cu avocatul, statul român fiind acuzat că nu a efectuat o anchetă credibilă în cazul “Ioniţă”. Rezultatul s-a dovedit a fi în favoarea familiei care, în sfârşit, a dovedit că a avut dreptate, că s-au făcut unele greşeli în spital, greşeli care, din păcate au dus la pierderea unei vieţi. Concret, CEDO a dat câştig de cauză părinţilor, concluzionând că autorităţile nu au anchetat cazul aşa cum trebuia, că autorităţile medicale nu au întocmit un raport asupra decesului pacientului chiar dacă ar fi trebui să facă acest lucru, pentru că nu s-au asigurat că personalul de serviciu şi-a îndeplinit obligaţiile. “Mai mult, justiţia română a concluzionat că nu a fost un caz de malpraxis, deşi instanţele disciplinare au avertizat că nu fusese obţinut consimţământul avizat al reclamanţilor pentru procedura chirugicală, deşi el era cerut de legislaţia românească”, se arată în decizia CEDO. Cert este că, mai spune CEDO, după intervenţia chirurgicală, copilul a suferit o hemoragie pulmonară şi a murit, iar raportul elaborat de medicii legişti atestă existenţa unei legături între moartea copilului şi medicamentele administrate după operaţie. În plus, Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor a decis că medicii care s-au ocupat de caz nu au efectuat testele necesare înainte de intervenţia chirurgicală, ceea ce indică tot un caz de malpraxis. Pentru toate acestea, acum, România trebuie să plătească 12.000 de euro pagube morale familiei Ioniţă.
Anesteziat, operat şi decedat
Nenorocirea care avea să dea peste cap viaţa liniştită a familiei Ioniţă s-a produs în data de 7 noiembrie 2005. Atunci, Ionuţ Ioniţă, în vârstă de 4 ani şi 9 luni, a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila pentru a fi supus unei intervenţii chirurgicale banale, de extirpare a polipilor. Băieţelul a fost anesteziat şi operat, însă după ce a fost scos din sala de operaţii nu s-a mai trezit. Medicii s-au chinuit să îl resusciteze, însă băieţelul a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Brăila, moartea copilului s-a datorat «insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa aspirării în plămâni a sângelui provenit din zona operată sub anestezie generală cu intubaţie orotraheală». Nu s-a putut dovedi culpa medicală a celor doi medici care au participat la operaţia de polipi, dar familia micuţului a încercat prin toate mijloacele să arate că are dreptate. Judecătoria Brăila a dat startul procesului, în februarie 2009, asta după ce a admis plângerea familiei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Iniţial, familia Ioniţă s-a adresat Colegiului Medicilor Brăila şi Colegiului Medicilor din România. În iunie 2008, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România a decis să aplice celor doi medici o amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru abatere de la bună practică medicală. Asta după ce cazul băieţelului decedat după operaţie a ajuns şi în atenţia Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor Brăila, care a efectuat o anchetă internă şi a decis că nu este vorba despre culpă medicală.
Considerând că pedeapsa aplicată medicilor a fost prea blândă, familia Ioniţă s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi a făcut plângere împotriva întregii echipe de cadre medicale, cei doi medici şi o asistentă. În final, anchetatorii au început urmărirea penală numai faţă de medicul anestezist, sub supravegherea căruia a fost transferat băieţelul în secţia de Terapie Intensivă. Dosarul a fost analizat de procurorul criminalist, care a decis scoaterea de sub urmărire penală faţă de dr. Aurel Plotogea sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă. “Astfel, s-a constatat că învinuitul a acţionat explicit şi îndreptat spre un scop licit şi util (operaţie şi menţinere în viaţă a copilului), nefiind dovedită vreo lipsă de prevedere condamnabilă, de uşurinţă ori nedibăcie care să fi determinat producerea rezultatului, respectiv suprimarea vieţii pacientului. De asemenea, privitor la conduita şi terapia medicală a învinuitului doctor Plotogea Aurel, din actele de cercetare rezultă un indiciu extrapenal potrivit căruia nu se poate reţine culpă medicală pentru medicii implicaţi în rezolvarea cazului Ioniţă Ionuţ”, se preciza în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, emisă în data de 30 septembrie 2008. Nemulţumiţi de decizia Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, soţii Ioniţă au decis să meargă mai departe şi s-au adresat Judecătoriei Brăila, care a admis plângerea împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a dr. Aurel Plotogea. Decizia a adus o rază de speranţă părinţilor şi bunicilor lui Ionuţ, care erau convinşi că a fost vorba de culpă medicală. În final însă, decizia instanţei nu a fost în favoarea familiei Ioniţă. Iată însă că decizia CEDO combate sentinţele date în România, printre aspectele medicale enumerate mai sus, CEDO imputând statului român şi că: “procesul penal în instanţele din România a durat excesiv de mult, peste 6 ani, din noiembrie 2005 până în mai 2012”.
Vom reveni cu amănunte după ce părinţii copilului vor intra în posesia deciziei date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
