Seceta, un impact major asupra păsărilor de baltă!

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Județul Brăila trece printr-o secetă severă și la nivelul bălților și lacurilor. Aceste locuri sunt zone de cuibărit, hrănit și odihnă pentru multe specii de păsări sălbatice, așa că opțiunile acestor păsări s-au împuținat. În acest caz, păsările se văd nevoite să se retragă către alte locuri unde seceta nu a produs efecte grave.

Din cauza secetei, locurile unde merg pentru a mă bucura de păsări sălbatice sunt din ce în ce mai puține, așa că în ultima perioadă am reușit să ajung mai des la Balta Comăneasca, uneori chiar spre seară, convins că nu am reușit să descopăr toate speciile de aici. Încă nu pot să trag o concluzie asupra tuturor speciilor ce cuibăresc aici, doar pot să fac presupuneri asupra lor, în funcție de habitate. Este îmbucurător faptul că la aproape fiecare ieșire, în această zonă interesantă din punct de vedere ornitologic, apare cel puțin o specie nouă, așa că devin optimist și îmi doresc să revin cât mai curând.

Ceea ce mă bucură este faptul că tot mai multe specii de păsări au pui, ceea ce înseamnă că reușesc oarecum să se descurce, chiar dacă omul provoacă multe probleme în zonă. Găsești în apă, dar și pe mal, plastice, moloz, resturi de table de la mașini sau pet-uri de toate felurile. După cei ce pescuiesc rămân chiar cutiile în care au adus momeala, pet-uri de la apă și bere și cam același lucru rămâne și după cei ce vin la grătar. Nu pot să îmi imaginez cum poți lăsa aceste deșeuri în urma ta, iar a doua oară să stai în mizeria lăsată de tine! Îți place să stai cu familia la grătar în acea mizerie?

În afară de gunoiul lăsat, există și o poluare fonică. Dacă vezi pe baltă zece mașini, la opt dintre ele muzica este dată foarte tare, deci balta arată ca un „concert gratuit”. O altă problemă este legată de câinii de la turmele de oi. Odată ajunși pe lângă baltă, intră să se răcorească și apoi atacă păsările sălbatice până în stuf, deoarece apa este scăzută și pot înainta rapid, ei având talie mare.

Cu toate că se întâmplă aceste lucruri, multe specii de păsări reușesc să clocească și să aibă deja pui mari. Am văzut boboci de lebădă de vară deja mari, pui de stârci, de corcodei, pui de păsări răpitoare, ceea ce mă face să cred că aceste locuri mai dau o șansă păsărilor sălbatice.

La ultima vizită, asta întâmplându-se într-o după amiază, undeva după ora 18.00, m-am bucurat de liniștea bălții, de o seară pe malul apei, admirând de la doi metri bobocii de lebede. Am descoperit atunci cel puțin trei pui de la trei specii de păsări și consider că este important să le admirați aici, dacă nu aveți curiozitatea să petreceți o oră pe malul bălții.

Corcodel mare (Podiceps cristatus) este una din speciile cuibăritoare cu succes în zonă.

Am observat juvenili aproape la fiecare din ultimile cinci ieșiri pe acele bălți.

În România cuibărește în zonele de deal și câmpie, pe întreg teritoriul țării.
Specia cuibărește la noi, fiind în general sedentară. Însă, exemplarele din jumătatea nordică a țării se deplasează pentru iernat în regiuni sudice, când bazinele acvatice îngheață. Sosește înapoi în zonele de cuibărit devreme, încă din luna martie. Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată (bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața bazinelor acvatice ramase dezghețate, în special în sudul țării și Dobrogea.

Este o specie preponderent ihtiofagă, consumând pești de talie mică și medie. Suplimentar, consumă și alte organisme acvatice, nevertebrate, precum insecte (larve sau adulți), crustacee, moluște si uneori larve de amfibieni.

Rața cu cap castaniu (Aythya ferina) este specia care cuibărește cu succes în aceste locuri. Pentru persoanele cunoscătoare ale acestei bălți, nu ai acces vizibil la suprafețe mari de luciu de apă, dar, chiar și așa am văzut rațe cu cap castaniu cu câte 7-8 pui cel puțin și deja sunt mari.

Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În perioada de cuibărire are o prezență mai dispersată, în locurile de cuibărire, iar în perioada rece a anului este prezentă pe majoritatea suprafețelor acvatice (mai puțin pe apele curgătoare), existând influx de indivizi din nordul distribuției. Preferă pentru cuibărire zonele umede, cu ape stătătoare sau ușor curgătoare, mediu-eutrofizate, cum sunt mlaștinile, lacurile, zonele lagunare etc. Rața cu cap castaniu este omnivoră, hrana vegetală fiind compusă din rădăcini, semințe, diferite părți ale plantelor acvatice sau palustre, iar cea animală, din insecte acvatice și larvele acestora, moluște, crustacee, viermi, amfibieni și pești de dimensiuni reduse.

Populația europeană a suferit în ultimii ani un declin considerabil, ceea de a determinat IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) să încadreze specia ca amenințată (categoria Vulnerabilă).

Cresteț cenușiu (Zapornia parva) este o specie cuibăritoare aici, dar în trecut nu am reușit să fac fotografii concludente.

Crestețul cenușiu este o specie caracteristică zonelor umede cu multă vegetație și în special stuf. Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european, teritorială, monogamă, la care perechea se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Duce o viață retrasă și este greu de observat, mai ales că este activă seara și noaptea. Cuibul este construit de către ambii parteneri, din frunze de stuf și fire de plante, în locuri greu accesibile având formă de sferă. În serile de primăvară se aud chemările repezite ale masculului. În România, populația estimată este de 5.000 – 8.000 de perechi.

În speranța că această baltă poate fi pusă în valoare, fiind o zonă valoroasă din punct de vedere ornitologic, o să vă prezint, atunci când o să am dovezi, și alte specii de păsări sălbatice ce sunt un adevărat tezaur neexploatat turistic al județului nostru.