* luciul de apă de la marginea Brăilei - care în urmă cu câțiva zeci de ani era amenajat și întreținut cu mare grijă, fiind un loc de agrement foarte prețuit de pescari dar și de amatorii de relaxare în natură - a fost lăsat să se degradeze după revoluție, ajungând cu timpul, o groapă de gunoi * anul acesta, a secat și ultima porțiune de lac care mai rămăsese viabilă și care atrăgea zeci de specii de păsări sălbatice
Din faimoasa Corotişca au mai rămas doar câteva fundaţii din beton, plajele Brăilei au dispărut şi ele, aşa cum din unicul ştrand plutitor din Brăila şi din ţară (proiectantul său primind brevetul de invenţie), a rămas doar o tristă amintire. Iar în jurul lacului Blasova au existat cândva amenajări de recreere, agrement şi pescuit pentru câteva întreprinderi care şi-au construit cu forţe proprii spații de cazare și vile de protocol. Brăilenii îşi aduc aminte şi de vestitul restaurant (denumit, popular “La ciupercă”) amenajat în stil pescăresc, cu acoperiş din stuf, şi amplasat la trecerea bac spre Dobrogea. Inedită a fost şi construcţia unei terase chiar în mijlocul lacului Ganea, preferat mult de pescari. Accesul la acea terasă se făcea printr-o punte din lemn, iar bărcile, hidrobicicletele, sau pescuitul chiar de pe terasă atrăgeau mulţi brăileni. Realizată în anii '60, terasa avea avantajul că, prin pompare şi lucrări hidrotehnice adecvate, apa din lac se menţinea la un nivel constant, indiferent de cotele apelor Dunării.
Dar cum noi avem talentul de a ne bate joc de ceea ce este plăcut şi reconfortant pentru brăileni, după 1990, o parte din lacul Ganea (circa 7 hectare) a devenit un depozit de deşeuri inerte! Noroc cu digul de compartimentare al lacului, că cine ştie ce soartă ar fi avut şi restul luciurilor de apă întinse de-a lungul drumului judeţean spre Galaţi. Oricum, bine că s-a mai păstrat o suprafaţă din lac, unde de ani de zile au venit aici nu doar pescarii amatori, dar şi diferite specii de păsări: lebede, pescăruşi, raţe, lişite, egrete, cormorani etc. Fiind un adevărat spectacol să le vezi pe lac cu puii, în linie, apărând din deşişul arboretului, sălciilor, stufului şi al papurei. Te încântau, de asemenea, scufundările corcodeilor, tăierea apei, cu un lung siaj, sau scufundările pentru a ieşi la distanţă cu mult râvnitul peşte, zborul în volute sau ţâşnind spre cer. Iar în iernile mai blânde, o familie de lebede îşi găsea adăpost în vegetaţia din apropiere, acolo unde lacul nu îngheţa.
Din păcate, însă, acest spectacol al naturii nu s-a mai repetat anul acesta decât în primăvară. Deoarece, în lunile toride din vară, lacul a secat complet din cauza secetei cumplite. Totul este acum dezolant, cu sarea apărută în pământul crăpat de arşiţă. A rămas doar un mic ghiol, plin de mâl, unde câţiva pescari speră să mai prindă vreo coadă de peşte… Şi când te gândeşti că ar fi existat posibilitatea aducerii apei din Dunăre pentru a salva acest colţ de rai!
