• acesta îşi aduce marfa tocmai din Bărăganu şi şi-a făcut “vad” în piaţa din Vidin prin cinste şi corectitudine
În apropierea pieţei din Vidin, lumea stă la rând pentru a cumpăra tomate, ceapă, cartofi, castraveţi şi alte legume dar şi pepeni. Îi tentează pe oameni şi s-au convins de gustul foarte bun al roadelor crescute în câmp, dar şi de preţul uşor accesibil al acestora. Şi mai contează ceva: amabilitatea şi corectitudinea celor care produc şi vând amintitele produse. Este vorba de o tânără familie: Mara şi Ionuţ Sivi. “De circa 14 ani ne oferă numai marfă bună şi ieftină. Ştiu să se poarte, sunt foarte amabili, şi de aceea venim la micul lor punct de vânzare”, ne-a spus o doamnă în vârstă. De fapt, Mara şi Ionuţ au marfa expusă sub o copertină care face corp comun cu o dubiţă, pe post de depozit şi un mic loc de odihnă. Impropriu spus, fiindcă nu apucă să-şi tragă sufletul, deoarece clienţii vin mereu.
Până aici, nimic deosebit, veţi zice. Însă povestea celor doi este, totuşi, una aparte. Au în jur de 31-32 de ani, se bucură de doi copii frumoşi harnici (băieţi, între 12 şi 14 ani), pentru care “fac cu schimbul”- acasă şi la “miniaprozarul” lor, pentru a-i creşte şi duce la şcoală. Familia Sivi aduce aproape zilnic rodul muncii lor tocmai de la Bărăganul. Te uiţi la mâinile lor: sunt tăbăcite şi cu degetele îndoite de muncă. Niciodată nu se vaită de atâta efort (doar de chiria exagerat de mare), iar de lângă Mara, care este mereu cu zâmbetul pe buze, Ionuţ, o fire deschisă şi directă, “îmbogăţit” cu experienţa muncii grele, de adevărat producător, ne declară: “am început totul cu o mică suprafaţă de teren, de 500 metri pătraţi, dat de primăria locală, fiindcă era pârloagă şi nu-l lucra nimeni. L-am scos la lumină, igienizat, dat îngrăşăminte şi din aproape în aproape am ajuns la circa 2 hectare, aici intrând inclusiv un teren de la bunici. Cultivăm ce se vede aici. În plus, mai creştem şi vreo mie-două de păsări, porci şi tăuraşi. Pentru acestea ne este mai uşor să vindem la Ţăndărei…”.
Ionuţ nu este străin de situaţia, problemele şi oamenii din Bărăganul, având un puternic simţ al realităţii, chiar şi când vine vorba de … politica locală… Dar iată ce ne-a spus despre munca lui de zi cu zi : “Nu forţez, ca alţii , legumele cu azotat şi alte chimicale! Cântarul îl am mereu corect, iar când mai vin şi unii amărâţi, le dau gratis. Preţurile, de bun simţ, mi le fixez eu, nu alţii!”, ne-a spus micul producător.
Asta în contextul în care în pieţe sunt şi oameni corecţi dar şi falşi producători, samsari, speculanţi, indivizi care, fără milă, se bucură când mai iau un măr sau o roşie de pe cântar. Pentru aceştia nu contează că o bâtrână abia îşi drămuieşte pensia şi, cu mâinile tremurând, vine cu câţiva leuţi la piaţă, din ce i-a mai rămas de la medicamente şi dările plătite la stat, la asociaţie etc. Cum să te dai “mic producător” când permanent eşti la tarabă, cu unghiile făcute, iar la ce cumperi din afară treci pe etichetă localităţi şi zone din judeţ sau România?! Minciuni! Marfă luată dintr-o piaţă, alteori furată şi revândută “la dublu”, sau triplu. (n.n.: iar deruta cu “,99” la preţ, scris puchinos, ilizibil sau sub “kg”, este o bătaie de joc - motivată cu “ce bre, aşa e şi la supermarchet”. Sau dacă îl întrebi pe unul cine este primar acolo unde zice că are el teren şi “îl lucrează”, habar nu are!)
La un moment dat, Ionuţ ne arată cu degetul: “Ia uitaţi la piaţa asta... Eu aş împărţi-o în două: o uşă pentru adevăraţii producători agricoli şi una pentru samsari. Să vedem cine lasă preţurile mai mici şi cine mai rezistă…”.
Ce să mai spunem: felicitări şi tot respectul pentru asemenea producători agricoli, cărora autorităţile ar trebui să le creeze condiţii şi înlesniri pentru a avea un plus de satisfacţie în munca lor, iar noi să beneficiem astfel de produse autohtone, cu adevărat ieftine, gustoase şi sănătoase!
