Despre România, meteorologii susţin că sunt aşteptate temperaturi peste limitele normale, care vor depăşi mediile multianuale lunare în aproape toată ţara, cu maxime de 40 grade, care vor aduce secetă, mai ales în sudul şi estul ţării, unde vor fi precipitaţii puţine. În schimb în unele zone, vremea va fi capricioasă, cele mai multe ploi fiind prognozate pentru zona de munte şi cea de nord-vest. Vor fi şi perioade în care ploile pot fi însoţite de vânt puternic şi grindină.
Primul an fără subvenţii pentru irigaţii
Prognozele specialiştilor îngrijorează pe toată lumea, însă este o categorie profesională pentru care canicula şi seceta înseamnă mult mai mult decât disconfort termic şi probleme de sănătate. Agricultorii. Ei sunt de-a dreptul îngroziţi, mai ales că 2010 este şi primul an în care statul şi-a luat complet mâna de pe sistemul de îmbunătăţiri funciare. Este primul an în care nu mai primesc 1 leu pentru subvenţionarea irigaţiilor. Delegaţii ale fermierilor au bătut deseori la uşa ministrului Agriculturii pentru a-i cere sprijin, însă, în ciuda promisiunilor, nici până acum nu s-a luat o decizie. Singurul răspuns, ministerul lucrează la o strategie antisecetă, menită a rezolva odată pentru totdeauna această problemă. Trecând peste faptul că din 1990 încoace toţi miniştrii s-au înhămat la o asemenea strategie fără ca până acum să se întrezărească şi cel mai mic rezultat, după cum spune ministrul, noul plan va fi gata tocmai la toamnă. Planul, căci strategia are ca termen de finalizare anul 2020. Până atunci? Sub arşiţa Bărăganului şi cu buzunarele mai mult goale, fermierii vor trebui să îşi conceapă planurile de afaceri pe bază de promisiuni guvernamentale şi rugăciuni la Dumnezeu.
"Va fi un an foarte dificil. N-am reuşit nimic nici până acum, e primul an în care nu avem subvenţii. Irigaţiile sunt foarte scumpe şi cum puterea financiară a producătorilor agricoli este una foarte mică, este de aşteptat să se irige anul acesta suprafeţe mult mai mici decât în anii precedenţi", a precizat preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) Brăila, Costică Măcelaru.
Canalele s-au umplut de buruieni până la refuz
Irigă doar cine poate
Doar în Insula Mare se irigă intens în această perioadă. În ceea ce priveşte restul judeţului, temerile lui Măcelaru faţă de suprafeţele foarte mici irigate sunt împărtăşite şi de reprezentanţii filialei brăilene a Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF). "S-au încheiat multe contracte pentru livrarea apei, fiindcă agricultorii au sperat că se va da, totuşi, subvenţie. Deocamdată nu li s-a dat nimic şi foarte puţini dintre cei care au contract s-au apucat să irige efectiv. Iar cu cât irigă mai puţini, cu atât tariful va fi mai mare. Când sunt mai multe solicitări, costurile, inclusiv cel legat de volumul de apă de pe canale, se împart la mai mulţi, iar preţul final este mai mic", ne-a explicat Florica Filote, şeful Serviciului Contracte din cadrul ANIF Brăila.
Dacă vor să primească apă pentru culturi, agricultorii plătesc două tipuri de tarife. Toamna, când se încheie contractul, se percepe un tarif anual, banii astfel încasaţi fiind destinaţi întreţinerii canalelor de irigaţii şi a staţiilor de pompare administrate de ANIF. Din primăvară, odată cu începerea efectivă a sezonului agricol, se încasează, lunar, tariful de livrare a apei. Acesta variază, în funcţie de distanţa dintre sursa de apă, recte Dunărea sau Siretul şi terenul cultivat. În judeţul nostru, pentru solele cele mai apropiate de sursă se încasează 90 lei per mia de metri cubi de apă, preţul crescând gradual până la 300 lei, pentru terenurile cele mai depărtate. Din acest tarif, 85% este reprezentat de costul energiei electrice folosite la funcţionarea pompelor, 3% este preţul apei perceput de Direcţia Apelor Buzău, iar diferenţa merge la ANIF, pentru plata salariilor angajaţilor care asigură funcţionarea sistemului.
Până anul trecut, aproape întreg tariful perceput de ANIF era subvenţionat de la bugetul de stat. Agricultorii plăteau doar 20%. Acum însă, ei trebuie să achite sută la sută costul irigaţiilor, ceea ce pentru cei mai mulţi este aproape imposibil. La un ciclu de udare se folosesc mii de metri cubi de apă ceea ce, în bani, înseamnă multe milioane de lei vechi, sume greu de găsit în bugetul agricultorilor, sărăcit de preţurile derizorii la care şi-au vândut recoltele de anul trecut.
Canalele neîntreţinute sunt năpădite de buruieni
Mai grav este că, tot din lipsa banilor, nu s-a achitat integral nici tariful anual destinat întreţinerii canalelor. Florica Filote ne-a informat că acest tarif nu este foarte mare, situându-se între 2 lei şi 6 lei per hectar. Cu toate acestea, agricultorii care au încheiat contracte astă toamnă n-au achitat decât 20% din tariful anual. Consecinţa acestui fapt este că niciun canal de irigaţii nu va putea fi decolmatat sau curăţat de vegetaţie. Din cauza buruienilor, apa se scurge mai greu, iar staţiile de pompare consumă mai multă energie. De asemenea, există riscul ca resturile vegetale să strice pompele de mare putere, ridicând şi mai mult costul irigaţiilor. În plus, cele şase staţii plutitoare ale ANIF Brăila n-au mai beneficiat de reparaţii capitale de ani de zile, iar criza financiară din această vară nu le dă nicio şansă să ajungă la docuri, pentru a li se astupa cum se cuvine spărturile din flotoare. Pericolul de scufundare a multora dintre aceste staţii începe să devină iminent.
Avem, aşadar, un tablou de-a dreptul tragic al agriculturii brăilene. Pe de o parte seceta profundă prognozată de meteorologi, pe de altă parte imposibilitatea agricultorilor de a-şi iriga culturile, în condiţiile tăierii complete a subvenţiilor. Toate acestea pe fondul unui sistem de irigaţii format din canale colmatate, pline de buruieni şi stuf şi din staţii de pompare peticite din sărăcie, care mai au puţin şi îşi dau duhul.
