Au venit zile bune si pentru cei care urmeaza cure de slabit. Oarecum impropriu spus, pentru ca bucuria imunitatii lor la scumpirea piinii seamana cu cea a nefumatorilor in fata preturilor afisate pe pachetele de tigari. Aceasta scumpire a piinii tine loc de bun venit in UE, dupa traditionala noastra primire a oaspetilor cu piine si sare. Doar ca, in loc de sare, primim o factura mai mare.
S-a scumpit griul sau urmeaza o criza a griului - ni se serveste ca motiv al majorarii de pret, desi toamna mai bogata ca asta nu s-a mai pomenit demult. Mai aproape de realitate pare a fi dorinta producatorilor si furnizorilor de materie prima pentru panificatie de a-si rotunji veniturile. La zahar s-a putut, iar la griu si faina, nu? Ce-i drept, in cazul zaharului, scumpirea brusca de asta-primavara s-a datorat intirzierii autoritatilor de la Bucuresti de a se alinia la politica europeana in domeniu, pe fondul unei cresteri masive a cererii pe piata, astfel ca romanii au resimtit un salt brusc al pretului, de peste 40%. Acum, dupa experienta amara a scumpirii zaharului, se incearca o indulcire a majorarii pretului la piine. Pretul va creste in etape, pentru a nu cadea in pacatul terapiei de soc, de care ne-am temut intotdeauna. Dar, in vreme ce motivatiile curg - producatorii de piine dau vina ba pe scumpirea griului, ba pe scumpirea gazului si a energiei electrice, ba pe implementarea tehnologiilor europene - nici unul nu pomeneste nimic de calitatea produselor. Nu-i corect sa urnesti pretul in sus si sa lasi piinea la fel de slaba calitativ.
Am incercat produsele din mai multe brutarii brailene si am constatat ca mai mult de jumatate dintre ele pun accent pe piinea ieftina, dar si de calitate indoielnica. Cel mai simplu si rapid se poate verifica taind piinea felii. Putine sint produsele care rezista la o asemenea operatiune. Cele mai multe se transforma intr-o gramada de firimituri, atunci cind sint coapte cit de cit. E drept ca in ultima vreme a inceput sa fie cautata piinea - feliata deja sau nu - ambalata in pungi, lucru ce ii confera un dram de siguranta alimentara in plus. Micul dezavantaj e ca niciodata o astfel de piine nu va putea fi cumparata calda. Astfel, ramine o dilema raspunsul la intrebarea: ce aliniem la normele europene, doar pretul sau si calitatea? Sau, in lipsa pretului - care a luat-o inainte - gustul nu se discuta?
S-a scumpit griul sau urmeaza o criza a griului - ni se serveste ca motiv al majorarii de pret, desi toamna mai bogata ca asta nu s-a mai pomenit demult. Mai aproape de realitate pare a fi dorinta producatorilor si furnizorilor de materie prima pentru panificatie de a-si rotunji veniturile. La zahar s-a putut, iar la griu si faina, nu? Ce-i drept, in cazul zaharului, scumpirea brusca de asta-primavara s-a datorat intirzierii autoritatilor de la Bucuresti de a se alinia la politica europeana in domeniu, pe fondul unei cresteri masive a cererii pe piata, astfel ca romanii au resimtit un salt brusc al pretului, de peste 40%. Acum, dupa experienta amara a scumpirii zaharului, se incearca o indulcire a majorarii pretului la piine. Pretul va creste in etape, pentru a nu cadea in pacatul terapiei de soc, de care ne-am temut intotdeauna. Dar, in vreme ce motivatiile curg - producatorii de piine dau vina ba pe scumpirea griului, ba pe scumpirea gazului si a energiei electrice, ba pe implementarea tehnologiilor europene - nici unul nu pomeneste nimic de calitatea produselor. Nu-i corect sa urnesti pretul in sus si sa lasi piinea la fel de slaba calitativ.
Am incercat produsele din mai multe brutarii brailene si am constatat ca mai mult de jumatate dintre ele pun accent pe piinea ieftina, dar si de calitate indoielnica. Cel mai simplu si rapid se poate verifica taind piinea felii. Putine sint produsele care rezista la o asemenea operatiune. Cele mai multe se transforma intr-o gramada de firimituri, atunci cind sint coapte cit de cit. E drept ca in ultima vreme a inceput sa fie cautata piinea - feliata deja sau nu - ambalata in pungi, lucru ce ii confera un dram de siguranta alimentara in plus. Micul dezavantaj e ca niciodata o astfel de piine nu va putea fi cumparata calda. Astfel, ramine o dilema raspunsul la intrebarea: ce aliniem la normele europene, doar pretul sau si calitatea? Sau, in lipsa pretului - care a luat-o inainte - gustul nu se discuta?
