Ia gata, fraţilor, nu vă mai înghesuiţi atâta că nu sunteţi la stână. Autobuzul ăsta nu-i tren CFR ca să vă urcaţi la infinit în el, pe motiv că voi o să călătoriţi la vagonul restaurant. La noi, la Braicar, nu avem vagon restaurant. Abia am pus aer condiţionat, dar l-am pus aşa, mai mult ca să arătăm că avem, nu ca să îl folosim. Păi, las-o dracu că voi plătiţi numai locul pe scaun în autobuz, nu şi combustibilul care se consumă suplimentar dacă am da drumul la aer condiţionat. Să ziceţi mersi că nu vă plouă în cap, ca pe motocicletă, că nici căşti nu aveam să vă dau.
Aud tot mai mulţi brăileni că sunt nemulţumiţi de cum se circulă în autobuze. Am impresia că aceşti brăileni au uitat să meargă pe jos. Nu vreau să fiu obraznic, dar i-aş întreba dacă i-a făcut mama lor în maşină. Că dacă nu i-a făcut, atunci să nu mai comenteze aiurea în spatele meu. Eu sunt şofer de autobuz de aproape 30 de ani şi am prins şi vremuri mai împuţite, ca să zic aşa.
Apropo de vremuri împuţite, voi ştiţi prin ce calvar trec eu, ca şofer? Vouă vă e simplu, căci mergeţi 2-3 staţii, după care scăpaţi de împuţiţi. Dar eu, că trebuie să îi suport până la capăt? Ar trebui să primesc spor pentru condiţii toxice. Şi eu vreau un transport public civilizat, dar trebuie să ai şi cu cine să faci treaba asta. Iar dacă oamenii nu vor să se civilizeze, atunci eu propun să punem ghioaga... adică duşul pe ei. Să îi civilizăm cu forţa apei. Oi fi eu doar un amărât de şofer la Braicar, dar am să propun conducerii societăţii să doteze autobuzele cu duşuri, nu cu aer condiţionat. Duşuri mici, cu rază medie de acţiune, astfel încât să poată cuprinde şi 6-7 călători nespălaţi, în mai puţin de 30 de secunde. Propun să avem câte un astfel de duş la fiecare uşă, chit că, în mod normal, urcarea se face numai prin faţă, nu aiurea, ca la ţară.
Şi să vezi atunci, după ce am pus duşul vreo 2-3 săptămâni pe călătorii împuţiţi, cum o să miroasă numai a levănţică în autobuze. Ştiu că nesimţirea e mare, da’ mă gândesc că nici brăilenii certaţi cu apa rece nu vor suporta să fie udaţi la nesfârşit. Şi mai propun ca în cazul în care vor avea curajul să se urce din nou nespălaţi în autobuz, să punem duşul pe ei şi să îi lăsăm şi fără haine, că şi-aşa put de se ofilesc şi florile din plastic ale lu’ soacră-mea. (Bilet Duş Întors)
