Sunt murdari peste orice limite si in fiecare zi pot fi gasiti "pe balta",
cum spun ei. Soferii care se duc sau vin de la Galati ii pot vedea zilnic, aplecati peste cate un harlet mai mult sau mai putin improvizat, scormonind prin gunoaiele de la groapa de deseuri inerte de pe dig. Sunt cei care isi castiga painea zilnica scotand cu greu fierul si caramizile din molozul si resturile de materiale de constructie care sunt aduse zilnic la groapa. Scopul e sa adune macar 50 de kg de fier pe zi, asta aducandu-le circa 20 de lei, bani care le asigura macar masa de seara a familiei. Cand nu e fier, incerca sa recupereze caramizi dintre resturile aduse la groapa, pe care le vand apoi pe un pret de nimic.
"Ai noroc, mananci. Nu ai noroc, nu mananci"
Am incercat, ieri, sa ne facem o idee despre ceea ce inseamna viata unuia care traieste scormonind in gunoiul altora. Vreo douazeci de persoane, femei, barbati, dar si copii, racaiau prin molozul de langa dig, in timp ce altii incercau sa incropeasca un foc din niste cauciucuri uzate si cateva lemne gasite tot la groapa.
Pavel S., un barbat la vreo 30 de ani, ne-a povestit cum zilnic incearca sa scoata fier sau caramizi macar de 20 de lei, pentru a-si putea intretine nevasta si copilul de 7 ani: "Cautam fier, tabla... Uneori caramizi, daca nu e fier. Ne chinuim sa facem macar 10 - 20 de lei pe zi. Avem si zile proaste, in care nu facem rost decat de lemn, pe care il ducem acasa ca sa aprindem focul. Ce sa facem?.... Suntem saraci, dar macar nu ne ducem sa dam in cap la oameni. Avem noroc cu oamenii astia de aci, de la Primarie, care au grija de groapa, care ne lasa in pace, nu se iau de noi, si asa facem si noi rost de paine la copii. Daca avem 50 de kile pe zi, suntem multumiti. Avem de paine, de 2 kilograme de cartofi, de ce mai trebuie... Macar nu furam si nu dam in cap. Ca vad ca astia baga la parnaie pe aia care fura un ou, da' pe aia care fura miliarde nu ii ia nimeni la parnaie", ne-a spus Pavel.
Atat el, cat si cele cateva femei si copii pe care i-am gasit ieri la munca ne-au spus ca, in general, "pe balta", vin cam 50 de oameni zilnic, dar asta cand se mai incalzeste vremea. Tot ei spun ca, daca se intampla ca unul sa fie mai norocos intr-o zi, nu sare nimeni sa ii ia castigul: "Unii vin si cu nevasta, si cu copiii. E greu... Nu suntem pe zone, suntem la gramada. Nu ne luam painea de la gura. Ai noroc, mananci, nu ai noroc, nu mananci. Nu ne luam la bataie, ca toti suntem saraci. Acum suntem putini. Stati putin sa dea caldura, sa vedeti cati vin", ne-a mai zis Pavel.
"E nenorociti, dom'le, politicienii astia"
Desi isi duce existenta de pe o zi pe alta, tanarul spune ca nu s-ar duce sa munceasca la patron pentru 400 de lei pe luna, in contextul in care, daca are noroc, din scormonitul dupa fier poate scoate in jur de 600 de lei pe luna: "De ce nu vin cei de la fortele de munca sa ne dea si noua servicii bune, nu sa ma duc sa muncesc pentru 4 milioane pe luna. Oricum, eu intr-o luna castig poate mai mult decat acest salariu. Daca mai vindem si caramida, e si mai bine".
Multi dintre ei vin sa munceasca si in zilele in care temperatura este foarte scazuta, dar si cand toata lumea e la plaja si se distreaza: "Cand is gerurile alea mari, dam foc la un cauciuc si ne incalzim. La 35 - 40 de grade, noi suntem leoarca aici, iar altii sta la plaja si se distreaza. Dar uneori, imi iau si io nevasta si ma duc colo, pe mal si ne distram si noi. Asta e. Muncim toata ziua aici, e apa neagra cand ne spalam seara acasa".
Oamenii spun ca cel mai bine castiga in perioada in care se pot efectua constructii in oras, si ca, uneori, iarna, trec zile bune pana sa scoata ceva. Cel mai tare, amaratii care scormonesc in gunoi sunt suparati pe politicieni: "E nenorociti, dom'le, politicienii astia. Numa' ne mint la alegeri, ca ne fac strazi in Brailita, ca ne pune canalizare, ca ne da servicii si acum, al dracu' sa fie unu', daca a mai venit pe acolo. Sau la groapa. Nu a fost niciunul vreodata. E rai astia, dom'le. Nu sa merita sa ii votezi...".
Nici copiilor nu le e strain scormonitul in gunoi
"Pe balta" am gasit ieri si cativa copii. Un pusti de 12 ani ne-a spus ca lucreaza acum in vacanta ca sa faca si el un ban. Altul, de 15 ani, ne-a spus ca nu ii place sa stea acasa in vacanta, asa ca mai bine face niste banuti muncind aici. Un altul, de 16 ani, ne-a povestit ca el asa isi castiga traiul, scormonind in moloz si ca nu vede ce altceva ar putea face. La vreo 50 de metri mai incolo, o femeie la vreo 50 de ani se chinuia sa gaseasca ceva intr-o gramada de resturi. Elena ne-a explicat ca a muncit 14 ani la Posta, dar ca a fost data in somaj si ca, de atunci, nu si-a mai gasit de munca: "Iote, ce sa fac...Scurm si io aicea, ca sa fac un ban. Nu am din ce sa traiesc. Am numa' 53 de ani, pensie n-am...Ce sa fac?!...". Cei care scormonesc prin moloz sunt multumiti ca, cel putin situatia lor nu e atat de rea ca a unora care chiar locuiesc la corturi pe muntii de gunoi. Sunt insa suparati pe patronii de magazine cu mancare si haine care, in loc sa dea la saraci produsele expirate, prefera sa le arunce la gunoi: "Daca oamenii astia ar da mancare si ce mai au ei la saraci, ca tot mai e buna chiar daca e expirata de o zi - doua, ar fi mai bine pentru toti. Dar am gasit uneori la gunoi chestii bune. E rai astia, nu am vazut asa ceva. Nu se gandesc deloc...", a spus, cu obida, unul dintre cei de "pe balta".
