Sărbătoarea Scoaterii lemnului Sfintei Cruci provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. Astfel, în fiece an, la 1 august, o particică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul Palatului împărătesc şi purtată, cu sobor de preoţi, în procesiune, la Catedrala Sfânta Sofia, unde rămânea până pe 14 august, spre mângâierea şi cinstirea credincioşilor. După două săptămâni, Crucea era readusă la palat. Această rânduială se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci pe cer, când Împăratul Constantin cel Mare l-a biruit pe Maxenţiu, la podul Milvius de pe Tibru (312 d.H.). De asemenea, se comemora descoperirea lemnului Sfintei Cruci, de către Împărăteasă Elena, la Ierusalim.
