Ca in fiecare an, la mijlocul verii profesorii s-au luat la intrecere pentru ocuparea catedrelor din scoli si licee. Examenul se numeste titularizare, un nume care intotdeauna reuseste sa stirneasca emotii la simpla rostire. Competitia reprezinta poarta de intrare a debutantilor in sistemul romanesc de invatamint si, odata trecuti de ea, dascalii nu mai au alta bataie de cap decit obtinerea gradelor didactice. Ceea ce s-a intimplat anul asta la titularizare a uimit din nou pe toata lumea. Rezultatul foarte slab, de doar 39% de medii peste 7 - barem peste care e permis accesul la catedre, era oarecum de asteptat, dat fiind ca de-a lungul ultimilor ani promovabilitatea a mers pe o panta descendenta. 80 la suta dintre participantii la concurs au luat peste nota 5, ceea ce le da dreptul la suplinirea unor posturi in urmatorul an scolar. Pe de alta parte, cei 39 la suta de "premianti" nu vor deveni in mod automat titulari pe catedre, pentru ca - la fel ca in cazul candidatilor la admiterea in licee - nu au ales mai multe optiuni la inscrierea in concurs. Primele reactii in rindul parintilor dupa anuntarea rezultatelor converg spre intrebarea: "ce exemple vor fi acesti profesori in fata elevilor si, mai ales, pe ce baza le vor cere sa stie materia de nota 10?" Nedumerirea - perfect indreptatita - a parintilor contine insa si putin subiectivism, generat de schimbarile prin care trece societatea romaneasca. Exodul fortei de munca spre slujbe mai bine platite in interiorul Uniunii Europene si in America este dublat sau chiar intrecut de asa-numitul export de inteligenta. Este de inteles ca, in loc sa primeasca 200 de euro - si nici pe aceia, pentru ca Guvernul nu a inteles sa aplice legea salariului minim in cazul bugetarilor cu studii superioare - absolventii prefera sa ocoleasca scolile si sa opteze pentru oportunitati mai promitatoare. Nu ar trebui sa mire pe nimeni acest lucru: cadrele medicale - si nu numai - au descoperit drumul spre Vest de mai mult timp. Insuccesul titularizarii poate fi comparat si cu esecurile inregistrate la examenele de intrare in magistratura. La ultimul dintre ele un singur post de judecator a fost ocupat, desi concurenta era mare, ca intotdeauna. Dar in justitie fenomenul s-a cronicizat deja: judecatorii si grefierii pleaca si acum cu dosarele acasa, pentru ca la tribunale nu au vreme sa le descilceasca pe toate, iar termenele rare continua sa lungeasca procesele. Migratia fortei de munca nu inseamna ca in tara au ramas doar cei slabi, ci ca a scazut nivelul competitivitatii. Astfel, invatamintul - domeniu aparent vesnic candidat la titlul de Cenusareasa, alaturi de Sanatate, atunci cind se impart banii de la buget - este si el afectat de slabiciunea unei concurente reale. Fapt ingrijorator pentru parinti si nu numai. Iar o posibila rezolvare a crizei ar fi, in lipsa unor stimulente financiare consistente, o infrastructura scolara bine pusa la punct. Adica sa nu mai auzim de frig in scoli, de copii care merg pe jos kilometri ca sa ajunga in clasa ori de profesori care se milogesc pe la primarii sa-si deconteze banii de naveta. E prea complicat?
