• relevă un studiu efectuat de Institutul pentru Politici Publice în colaborare cu IRES • în România tipurile inovatoare de relaţii contractuale nu sunt acoperite de legislaţia fiscală şi de Codul Muncii
Deşi tradiţional, românii, conform sondajelor de opinie din ultimii ani, afirmă că sunt îngrijoraţi de pierderea locului de muncă, indicând o apetenţă pentru stabilizarea surselor de venit, în ultima perioadă se observă că aceştia sunt mai dispuşi să-şi completeze veniturile prin contracte de muncă suplimentare celor de bază. Piaţa forţei de muncă s-a schimbat, atât prin exodul de forţă de muncă cât şi prin comportamentul celor rămaşi în ţară, mult mai deschişi faţă de diversificarea surselor de venit şi, în general, faţă de flexibilizarea condiţiilor de muncă. Noi forme de muncă, deja consacrate în Europa sau Statele Unite ale Americii, încep să se practice şI în ţara noastră, românii, chiar dacă nu le cunosc definiţiile (partajarea locului de muncă, telemuncă sau munca mobilă bazată pe TIC, munca ocazională, munca în colaborare, etc.), fiind deja implicaţi în tipuri inovatoare de relaţii contractuale.
Un recent sondaj de opinie al Institutului pentru Politici Publice (IPP) realizat cu sprijinul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), în perioada august - septembrie 2018, pe un eşantion de 1.220 persoane peste 18 ani (care, în perioada premergătoare, au desfăşurat un tip de activitate pentru care au obţinut venituri) arată schimbări interesante pe piaţa forţei de muncă. Concluziile sondajului au fost verificate prin 2 focus group-uri cu angajaţi în noi forme de muncă respectiv cu patronate şi sindicate. Astfel că instituţiile responsabile de adaptarea cadrului legal la tendinţele de pe piaţa muncii nu ar trebui să se mai eschiveze de la adaptarea acestuia la noile tendinţe, încurajând munca în detrimentul supraîncărcării, atât a angajatorului cât şi a angajatului, cu sarcini administrative birocratice.
Principalele concluzii ale cercetării (sondaj de opinie şi focus group-uri) relevă că:
- Viitorul pieţei muncii va fi marcat de automatizare şi de penetrarea inteligenţei artificiale. Este de aşteptat, rezultă din focus group-uri, ca multe din actualele slujbe să dispară ceea ce va genera o nevoie acută de recalificare şi adaptare la piaţa muncii redefinită de noile tehnologii;
- 1 din 10 angajaţi (12%) din România au astăzi mai mult de un job plătit ;
- 1 din 20 angajaţi lucrează fără contract de muncă;
- 1 din 3 angajaţi ar accepta să fie plătit în parte legal şI în parte la negru, dacă i-ar asigura un venit mai mare faţă de un salariu integral legal care le aduce, în final, un venit mai mic ;
- 1 din 5 angajaţi crede în posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă în următoarele 6 luni;
- 1 din 4 angajaţi consideră că, în ipoteza în care şi-ar pierde locul de muncă, nu ar fi uşor să îşi găsească unul cu salariu similar;
- 1 din 5 angajaţi lucrează cel puţin câteva zile pe săptămână şi de la propriul domiciliu iar 7% lucrează în spaţii publice (gară, aeroport, cafenea, ş.a.m.d.). Mai mult, 1 din 10 nu lucrează niciodată la sediul angajatorului ;
- 1 din 4 angajaţi au lucrat în cel puţin una dintre noile forme de muncă practicate deja în ţară, formele cele mai frecvente fiind telemunca sau munca mobilă bazată pe TIC (Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţii) respectiv munca ocazională;
- respondenţii consideră că, pentru a avea un job bun, ar avea nevoie de abilităţi în comunicare (81%) şi domeniul IT (71%);
- 2 din 5 respondenţi sunt de părere că legea actuală a muncii este restrictivă în sensul că descurajează, mai ales din punct de vedere fiscal, practicarea de noi forme de lucru (45% consideră că actuala lege fiscală este restrictivă, nu manifestă flexibilitate pentru a stimula munca, inclusiv munca suplimentară locului de muncă de bază);
- Unele tipuri de activităţi, mai alesîn actualitatea zilelor noastre, nu se pot presta decât în forme inovative de muncă.
Activităţile independente sunt în plină expansiune în Europa şi în Statele Unite. Cunoscut drept fenomenul „gig economy” (asociat la nivelul publicului larg cu companii precum Taxify, Uber, Deliveroo), noile forme de angajare ridică serioase provocări atât din punct de vedere fiscal cât şi al Codului Muncii în toate ţările implicate, schimbând paradigma în ceea ce priveşte scopul ultim al unui contract de muncă, punând accent pe flexibilitate şi pe rezultate şi mai puţin pe aspectele formale ale prestării unei activităţi.
Astfel de evaluări asupra pieţei forţei de muncă din România trebuie făcute anual de către instituţiile statului pentru a urmări dinamica în domeniu, rezultate funcţie de care acestea ar trebui să propună soluţii de politică publică adaptate. Dinamismul cu care se schimbă formele de muncă, atât între o persoană juridică şi una fizică, cât şi între două persoane fizice (ceea ce la noi nu este reglementat) reclamă o evaluare periodică a obstacolelor derivate din cadrul legal (Codul Muncii şi legislaţia fiscală).
Cercetarea IPP şi cele ale partenerilor pleacă de la premiza că obiectivul statului trebuie să fie acela de a oferi un cadru legal suplu şi proceduri cât mai puţin birocratice care să încurajeze munca, inclusiv desfăşurarea – dacă oamenii doresc şi pot – de alte activităţi după programul de la principalul loc de muncă. O societate activă, în baza propriei voinţe, este o societate care determină creşterea calităţii vieţii în orice ţară.
