Politica de sanatate in statele Uniunii Europene difera, in functie de specificul fiecaruia, de la stat la stat. Dar, principiile de functionare care stau la baza acestor sisteme sunt comune. Cele mai importante principii sint: accesul universal si echitabil la un pachet minim de servicii de sanatate si protectia veniturilor, adica pacientii sa nu plateasca servicii medicale prea scumpe in raport cu veniturile lor. Un alt principiu esential este ca gama serviciilor oferite sa garanteze rezultate bune in planul sanatatii, pacientii avind totala libertate de alegere, iar prestatorii de servicii de sanatate beneficiaza de deplina autonomie. De asemenea, costurile asistentei nu trebuie sa depaseasca o proportie rezonabila din PIB. Toate sistemele medicale europene implica, insa, statul in piata serviciilor medicale, precum si responsabilitatea sa pentru asistenta sanitara a propriilor cetateni. La acest capitol, al finantarii sistemului medical, trebuie mentionat ca nici un stat nu isi finanteaza serviciile sanitare exclusiv printr-un singur mecanism, doar ca unul dintre mecanisme este predominant la un moment dat si anume: finantare guvernamentala pe baza impozitelor, fie ele nationale sau locale, asigurari private si asigurari sociale de sanatate sau plata directa a serviciilor de catre pacienti. Austria are unul dintre cele mai bune servicii de sanatate din Uniunea Europeana, cuprinzind aproximativ 99% din populatie in sistemul de sanatate. Intreaga conceptie a sistemului de sanatate se bazeaza pe dorinta de prevenire, iar nu de tratare. El este structurat, la fel ca si modelul sau german, in patru mari categorii: asigurare de boala, asigurare de accidente, asigurare de viata si asigurare de somaj. Diferentele fata de sistemul german se refera la prestarea directa a serviciilor si la posibilitatea negocierii onorariilor de catre Camerele regionale de medici sau de catre asociatiile de medici. Politica de sanatate se refera in egala masura si la ameliorarea sistemului de servicii spitalicesti si la revigorarea rolului medicinei primare sau ambulatorii. Folosind tot exemplul Austriei, aceasta tara are unul dintre cele mai mici contributii de somaj, aproximativ 1,7%. Procentul populatiei tinere, sub 20 de ani, era, in baza unui sondaj realizat acum citiva ani, de numai 23,7%. In acelasi timp, procentul populatiei de peste 65 de ani era de 14,6%, iar populatia cu virsta peste 75 de ani era de 6%, Austria avind una dintre cele mai mari sperante de viata din Europa, si anume 80,2 ani femeile si 73,9 ani barbatii. In aceste conditii, finantarea sistemului de sanatate se bazeaza in primul rind pe asigurarile in caz de boala - 59%, fiscalitate - 24%, asigurarile private reprezentind numai 7,5%. Ministerul Sanatatii austriac se limiteaza la formularea cadrului general al politicii de sanatate. Gestionarea si administrarea sistemului revine autoritatilor regionale. In ceea ce priveste spitalele, aici medicii sint platiti in baza unui salariu, iar onorariile sint stabilite in functie de maladia pe care o trateaza si de gravitatea acesteia. Aceste onorarii sint stabilite in baza unei conventii-cadru incheiate intre Uniunea Caselor de Sanatate si Camerele Regionale ale Medicilor. In cazul cabinetelor stomatologice, onorariile se stabilesc la nivel federal. Cotizatiile in cazul maladiilor sint finantate de catre angajator sau de catre angajat. Deoarece promovarea sanatatii precum si masurile de prevenire a imbolnavirilor reprezinta preocuparea principala a autoritatilor sanitare, incepind cu anul 1992, aceste masuri de prevenire au fost incorporate in sistemul de securitate sociala, iar eforturi pentru depistarea cit mai timpurie a unor maladii cum ar fi afectiunile cardiovasculare, cancerul, diabetul au devenit tot mai sustinute. In acest scop, accentul este pus pe prevenirea maladiilor, aceasta fiind inclusa intr-un plan national, pe linga programele deja cunoscute fiind dezvoltate, acolo unde este necesar acest lucru, o serie de noi programe. Un aspect important este acela ca actiunile de prevenire au implicat si un efort deosebit privind informarea si documentarea referitoare la situatia sanitara si starea de sanatate a populatiei. Nu este deci nici o surpriza ca 50,3% dintre asigurati se declara multumiti de sistemul sanitar, iar speranta de viata este atit de ridicata. Diferentele fata de situatia sistemului nostru sanitar sint uriase (pentru a fi bine inteles, diferentele nu se refera la pregatirea profesionala a medicilor sau a asistentelor), incit nu cred ca pot trage vreo concluzie care ar putea fi tiparita... Rostiti-o dumneavoastra pentru mine!
