Domnule Traian Basescu,
Vreau sa va vorbesc liber, asa ca de la presedinte la presedinte. Dumneavoastra sinteti presedinte de tara, eu sint presedinte de PSD, care in trecut a fost tot un fel de tara, ce-i drept mica, dar cu oameni foarte bogati si influenti, si nu in ultimul rind, in timpul liber, mai sint si presedinte al Camerei Deputatilor, deci avantaj eu. Vedeti dumneavoastra, domnule presedinte, au trecut 9 luni de la alegeri si, cu mina pe inima va spun, mi-a fost foarte greu in aceasta perioada de timp. Va puteti imagina oare prin ce momente dificile am trecut atunci cind baiatul meu cel mare, Mihnea, venea de la scoala plingind ca este luat in ris de colegi pentru ca tatal sau, adica eu, a picat la admiterea pentru un loc la Cotroceni? Nu cred ca va puteti imagina. Si ca si cum aceasta nenorocire nu ar fi fost de ajuns, s-a mai intimplat si pocinogul ala cu tovarasul Ion Iliescu, pe care am fost nevoit sa-l tradez, pentru a putea supravietui in partid. Domnule presedinte, acum mi-am mai revenit, dar sa stiti ca nu ma simt prea bine. In continuare am cosmaruri. Uneori, noaptea, se face ca domnul Nicolae Vacaroiu vine la mine acasa, bate zgomotos in usa, face scandal pe scara, ca de obicei, si imi spune sa ma imbrac sa merg sa coordonez Celula de Criza de la Cotroceni, pentru ca ziaristii rapiti in Irak sint intr-un mare pericol. Ma imbrac in cea mai mare viteza, iau un taxi pina la Cotroceni, pentru ca soferul de pe masina mea cu girofar este liber dupa 12 noaptea, uit sa-i achit cursa, iar cind ajung la Cotroceni, va vad pe dumneavoastra iesind cu doamna Elena Udrea, rizind si intrebindu-ma: "Adriene, hai, ma, ca dau eu o cafea la Golden Blitz". Atunci ma trezesc umectat din vis si realizez ca sint Adrian Nastase, si nu Adrian Nastase - presedintele Romaniei. Credeti ca imi este usor sa am acelasi si acelasi vis saptamini intregi la rind? Nu imi este usor, domnule presedinte. De asta va scriu acum aceasta scrisoare, cu aliniat si semne de punctuatie cum scrie la carte si va rog respectuos, dupa cum ati promis si in campania electorala, sa fiti un presedinte adevarat, un presedinte bun pentru toti romanii, inclusiv pentru Adrian Nastase, adica eu. Domnule presedinte, bai Traienica, mai omu' lu' Dumnezeu, lasa naibii anticipatele alea in pace, chiar vrei sa ma bagi in mormint cu zile? Cu zilele alea pe care tu, bai domnule presedinte, mi le-ai numarat la sefia Camerei Deputatilor? Ei, daca asta vrei, eu nu pot sa ma impotrivesc. Numai ca, in contrapartida, asa cum se practica in politica, imi permit sa-ti cer si eu o favoare. Daca tot te-ai dus in America sa bei un whisky cu Bush jr, adu-mi si mie te rog o pereche de blugi mulati, marca Levi's. Stiti, domnule presedinte, vechea pereche de blugi imi este larga acum. Serios vorbesc, de cind sunt in opozitie am slabit in ultimul hal, iar in ritmul asta, pina in 2008, cind vom cistiga din nou alegerile, s-ar putea sa cintaresc 15 kile cu doua cartoane de oua in mina. Va multumesc, domnule presedinte, sau, cum ar zice mister Bush, thank you, mister president Basescu.
Vreau sa va vorbesc liber, asa ca de la presedinte la presedinte. Dumneavoastra sinteti presedinte de tara, eu sint presedinte de PSD, care in trecut a fost tot un fel de tara, ce-i drept mica, dar cu oameni foarte bogati si influenti, si nu in ultimul rind, in timpul liber, mai sint si presedinte al Camerei Deputatilor, deci avantaj eu. Vedeti dumneavoastra, domnule presedinte, au trecut 9 luni de la alegeri si, cu mina pe inima va spun, mi-a fost foarte greu in aceasta perioada de timp. Va puteti imagina oare prin ce momente dificile am trecut atunci cind baiatul meu cel mare, Mihnea, venea de la scoala plingind ca este luat in ris de colegi pentru ca tatal sau, adica eu, a picat la admiterea pentru un loc la Cotroceni? Nu cred ca va puteti imagina. Si ca si cum aceasta nenorocire nu ar fi fost de ajuns, s-a mai intimplat si pocinogul ala cu tovarasul Ion Iliescu, pe care am fost nevoit sa-l tradez, pentru a putea supravietui in partid. Domnule presedinte, acum mi-am mai revenit, dar sa stiti ca nu ma simt prea bine. In continuare am cosmaruri. Uneori, noaptea, se face ca domnul Nicolae Vacaroiu vine la mine acasa, bate zgomotos in usa, face scandal pe scara, ca de obicei, si imi spune sa ma imbrac sa merg sa coordonez Celula de Criza de la Cotroceni, pentru ca ziaristii rapiti in Irak sint intr-un mare pericol. Ma imbrac in cea mai mare viteza, iau un taxi pina la Cotroceni, pentru ca soferul de pe masina mea cu girofar este liber dupa 12 noaptea, uit sa-i achit cursa, iar cind ajung la Cotroceni, va vad pe dumneavoastra iesind cu doamna Elena Udrea, rizind si intrebindu-ma: "Adriene, hai, ma, ca dau eu o cafea la Golden Blitz". Atunci ma trezesc umectat din vis si realizez ca sint Adrian Nastase, si nu Adrian Nastase - presedintele Romaniei. Credeti ca imi este usor sa am acelasi si acelasi vis saptamini intregi la rind? Nu imi este usor, domnule presedinte. De asta va scriu acum aceasta scrisoare, cu aliniat si semne de punctuatie cum scrie la carte si va rog respectuos, dupa cum ati promis si in campania electorala, sa fiti un presedinte adevarat, un presedinte bun pentru toti romanii, inclusiv pentru Adrian Nastase, adica eu. Domnule presedinte, bai Traienica, mai omu' lu' Dumnezeu, lasa naibii anticipatele alea in pace, chiar vrei sa ma bagi in mormint cu zile? Cu zilele alea pe care tu, bai domnule presedinte, mi le-ai numarat la sefia Camerei Deputatilor? Ei, daca asta vrei, eu nu pot sa ma impotrivesc. Numai ca, in contrapartida, asa cum se practica in politica, imi permit sa-ti cer si eu o favoare. Daca tot te-ai dus in America sa bei un whisky cu Bush jr, adu-mi si mie te rog o pereche de blugi mulati, marca Levi's. Stiti, domnule presedinte, vechea pereche de blugi imi este larga acum. Serios vorbesc, de cind sunt in opozitie am slabit in ultimul hal, iar in ritmul asta, pina in 2008, cind vom cistiga din nou alegerile, s-ar putea sa cintaresc 15 kile cu doua cartoane de oua in mina. Va multumesc, domnule presedinte, sau, cum ar zice mister Bush, thank you, mister president Basescu.
