Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru ca să putem face o comparație între ceea ce se poate da ca hrană păsărilor sălbatice și ceea ce le dăm de cele mai multe ori, trebuie să facem următorul exercițiu de imaginație: să vă gândiți că vreți să dați de mâncare unui om, timp de o lună, produse de panificație, adică printre altele, în principal, pâine veche și mucegăită, biscuiți expirați etc. Dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama că nu prea este o alimentație adecvată pentru om. La fel este și cu păsările sălbatice, unele dintre ele locuitori permanenți sau doar în trecere prin parcuri sau pe malurile apelor curgătoare ce străbat orașele.
Dacă le este foame, păsările vor înghiți repede pâinea, dându-le pe moment senzația de sațietate, dar imediat vor apărea problemele, deoarece acest tip de hrană nu conține sub nici o formă vitaminele, mineralele, proteinele și grăsimile necesare pentru dieta lor, fiind o hrană cu valoare nutritivă relativ scăzută – conținând doar calorii, în rest nimic altceva.
De-a lungul evoluției, păsările sălbatice s-au adaptat mediului în care trăiesc și pentru a se hrăni au adoptat o gamă întreagă de diete: de la cele omnivore, așa cum au ciorile sau pescărușii, până la cele strict specializate – cu insecte, precum drepnelele sau cu măduva oaselor, ca zăganul. Aceste păsări sigur nu au în dieta lor pâinea, deoarece este un aliment procesat, care nu se găsește în natură, deci nu e normal să fie oferită animalelor sălbatice.
Având în vedere cele relatate mai sus, legate de pâinea oferită păsărilor sălbatice, dieta pe bază de pâine, poate provoca așa numita boală a „aripilor de înger”. Nu de mult, acest tip de boală a fost observat într-unul din parcurile bucureștene, unde păsările domestice au primit ca hrană aproape exclusiv produse de panificație. Unele exemplare adulte au „aripi de înger”, cauzate de malnutriție. Această boală afectează întreg organismul, dar efectele sunt vizibile la aripile și picioarele deformate. Păsările sălbatice din parcuri riscă și ele să sufere de această boală. De ce? Pentru că atunci când li se „oferă” pâine, nu o refuză, ceea ce îi face pe semenii noștri să creadă că este hrană bună pentru păsări. Și „pâinea” li se oferă zilnic, chiar de mai multe ori pe zi, în parcurile cu mulți vizitatori. Pentru că „pâinea rămasă nu se aruncă, mai bine să fie dată păsărilor din parc”.
Pentru ca păsările sălbatice să se dezvolte natural și pentru ca ele să se descurce singure, este indicat să le hrănim doar iarna, când speciile rezidente și cele care sunt oaspeți de iarnă găsesc mai greu surse de hrană. În anotimpurile reci, este frumos să ieșim la plimbare în parc sau pe malurile apelor și să observăm cu ce se hrănesc diferitele specii de păsări sălbatice. Păsările acvatice ca rațele, lișițele sau lebedele se hrănesc cu vegetația de pe malul apei sau cu plante acvatice. Pescărușii, chirele, cormoranii și pescărașii albaștri prind pește. Mierlele, graurii, cintezele și pănțărușii răscolesc printre frunzele de pe sol în căutare de nevertebrate – insecte (larve și adulți), păienjeni, viermi. Pițigoii, aușeii, vrăbiile, florinții și scatiii caută semințe, dar și insecte. Sunt specii, mai ales speciile de sturzi, care se hrănesc cu mure, măceșe sau fructe de soc, păducel, sâmbovină, scoruș, dar și cu fructe din livezi sau cu struguri. Gaițele mănâncă ghinde, nu se dau în lături de la a se hrăni cu corcodușe coapte, dar atacă și cuiburile altor păsări în căutare de ouă sau pui. Chiar și ciocănitorile, pe lângă nevertebratele găsite în lemnul copacilor, mai consumă și nuci sau pui de păsări. Iar ciorile se folosesc de inteligența lor pentru a descoperi atât surse de hrană variate, cât și căi de a extrage hrana din „ambalaj”. Toamna sau iarna putem vedea cum aruncă nuci de la înălțime pe alei pentru a le sparge. Fac la fel și cu scoici scoase din mâlul de pe malul lacurilor. De aceea, în sezonul rece putem hrăni păsările cu alimente neprocesate, apropiate de hrana lor naturală. Pentru păsările cântătoare care vin la hrănitori sunt indicate semințe crude de floarea soarelui, de dovleac mărunțite, miez de nucă și alune, pentru că acestea au un conținut caloric mare. Le putem oferi și proteine animale – insecte deshidratate (se găsesc la petshop-uri) sau chiar slănină crudă, nesărată. Pentru păsările care au în dietă și fructe putem oferi bucățele de mere sau boabe de struguri, stafide. Pentru păsările din zonele acvatice – lebede, rațe, lișițe – putem folosi frunze de varză, salată și morcovi, toate mărunțite, mazăre, boabe de porumb.
Noi, membrii Societății Ornitologice Române, încercăm în permanență să vă atenționăm cu privire la hrana oferită păsărilor sălbatice, această componentă de educație pentru natură fiind una importantă. Experiența ne-a dovedit că rezultatele apar abia atunci când oamenii descoperă cum funcționează procesele naturale, cât de strânse sunt legăturile dintre elementele lumii vii și care este impactul acțiunilor noastre asupra biodiversității.
Pentru a hrăni cât mai corect păsările, trebuie să educăm copiii încă din perioada grădinițelor, deoarece sunt mult mai receptivi și informațiile sunt asimilate mult mai bine.
Prin proiectul România prinde aripi urmărim implicarea publicul larg în cele mai simple și mai eficiente măsuri de conservare pentru păsările sălbatice: amplasarea de cuiburi artificiale și de hrănitori. De la parc la parc, de la un simplu pervaz de fereastră de bloc, la grădinile de la țară, România poate fi mult mai prietenoasă cu mediul și cu păsările sălbatice. În toate localitățile pentru care am găsit finanțare pentru instalarea de hrănitori și cuiburi, primăriile și administratorii parcurilor ne-au oferit sprijinul pentru instalarea acestora și a panourilor informative. O provocare, chiar și în aceste cazuri, este alimentarea hrănitorilor pe durata sezonului rece și întreținerea periodică a cuiburilor, acțiuni care se realizează cu sprijinul comunității și al voluntarilor SOR. Limitarea acestor activități este dată și de obținerea finanțărilor, esențiale pentru continuarea programului. Ne bazăm în continuare pe companiile care înțeleg importanța demersurilor noastre, cât și pe donațiile primite de la iubitorii de natură.
Vă rog să hrăniți corect păsările sălbatice, astfel puteți să admirați iarna un spectacol unic la geamul dumneavoastră, pentru că nimic nu se compară cu momentul în care un guguștiuc îți bate cu ciocul în geamul de la balcon deoarece este sâmbătă dimineața și lui îi este foame, iar tu, ca om, vrei să mai lenevești o oră în plus față de programul săptămânal când îi dai mâncare mai devreme.
Sursa de informare:
https://www.sor.ro/pasarile-se-hranesc-natural-nu-cu-alimente-procesate/
