Piesa surprinde transformările prin care trec angajaţii unui teatru renumit din Sankt Petersburg odată cu schimbarea (pe toate planurile) pe care o aduce politica lui Mihail Gorbaciov în Rusia. Sub noua orientare politică, teatrul este nevoit să-şi schimbe nu doar repertoriul, ci şi stilul de a pune în scenă piesele. Iar angajaţii teatrului se văd obligaţi, la rândul lor, să se adapteze din mers.
Prefacerile din societatea rusă se oglindesc în activitatea teatrului Kuzlov din Sankt Petersburg prin transformarea capodoperei "Trei surori" a lui Cehov în musicalul "Oh, my sister!". Din raţiuni de marketing, din dorinţa de a răspunde cererii publicului, teatrul trece de la drama clasică rusă la spectacolul de muzică şi dans în stil american. Şi tot de schimbări majore au parte şi angajaţii teatrului.
Cel mai bine se adaptează la noua situaţie Boris, care, din poziţia de responsabil cu aprovizionarea teatrului, ajunge director. Marcel Turcoianu face aici un rol foarte consistent, poate cel mai bun rol al său din ultima vreme. La fel de uşor se adaptează noului context actriţa Nina. Dintr-o tânără debutantă, aceasta devine rapid capul de afiş al teatrului. Rolul se potriveşte Corinei Borş, care îşi pune în valoare calităţile fizice, dar rezistă tentaţiei de exagerare sau vulgarizare. După o scurtă ezitare, Anna (Cătălina Nedelea) acceptă şi ea noua situaţie din teatru şi îşi schimbă, din mers, viziunea asupra modului de interpretare. Şi Cătălina Nedelea are o prestaţie izbutită, făcând o trecere elegantă de la un rol clasic la unul modern. împreună cu Corina Borş, reuşeşte şi o frumoasă demonstraţie de muzică şi dans.
O mare lovitură este schimbarea din societatea rusă pentru vechea primadonă a teatrului, Ludmila, care ajunge lucrătoare la garderoba teatrului. Monica Ivaşcu interpretează acest rol cu fineţe, dovedind că este o actriţă de valoare. Ea are toate datele pentru a ataca în viitor un rol de compoziţie din marea dramaturgie universală. Tot un şoc suferă şi fostul director al teatrului Kuzlov, Serghei, jucat cu mici stridenţe de Lucian Pînzaru de la teatrul din Galaţi. Acesta este personajul cu traiectoria cea mai dramatică din piesă.
În rolul şefei de cabiniere, Emilia Mocanu rămâne pe toată durata piesei un martor onest al schimbărilor din teatru. Împreună cu colega de serviciu, interpretată de Flori Popa, joacă foarte bine rolul omului simplu, aflat "sub vremuri", care nu înţelege ce i se întâmplă şi de ce. Bine aşezaţi în rol sunt şi Adrian Ştefan (Saşa), Alexandru Marin (Timofei) şi Dan Moldoveanu (Nicolai).
Regizorul piesei, Lucian Sabados, face o punere în scenă modernă cu dese trimiteri la societatea românească de azi. "Rusia nu mai are nevoie de oameni mari, ci de oameni deştepţi", spune la un moment dat Boris, noul director al teatrului Kuzlov. Iar gândul ne duce imediat la băieţii deştepţi din Romania, care au preluat din mers marile afaceri cu statul din economia românească. Şi tot la societatea noastră ne gândim când vedem confuzia valorilor şi nostalgia după vremuri apuse, care domnesc printre angajaţii teatrului Kuzlov.
Inspirate sunt momentele de dans (coregraf Liliana Stan), dar şi inserturile filmate care ne amintesc de evenimentele din decembrie 1989 transmise de Televiziunea Română. Aşa cum ne-a obişnuit, Gheorghe Mosorescu face o scenografie simplă, dar foarte bine adaptată piesei, fără să încarce inutil scena. Iar Cornel Cristei propune aranjamente muzicale în bună legătură cu secvenţele derulate pe scenă.
In concluzie, o comedie cu gust amar, care pune spectatorul pe gânduri. Rămâne de văzut doar cum vor reacţiona tinerii sub 30 de ani la această piesă, adică cum vor înţelege ei drama prin care trece o societate ce îşi schimbă peste noapte sistemul oficial de valori.
