Naţionala de fotbal a României va susţine contra Ungariei, astăzi, pe Groupama Arena din Budapesta, meciul cu numărul 658 din palmaresul său general, relatează agerpres.ro.
Tricolorii au până acum un bilanţ de 293 victorii, 165 egaluri, 199 înfrângeri, cu un golaveraj de 1090-847. În partidele de pe teren propriu, 271 la număr, s-au înregistrat 168 de victorii, 55 de egaluri, 48 de eşecuri, cu un golaveraj de 586-273. În deplasare, din 316 partide, 99 au fost victorii, 91 egaluri, iar 126 eşecuri, restul întâlnirilor având loc pe teren neutru.
Ultima confruntare
Merită precizat că România este neînvinsă în ultimele nouă partide directe cu Ungaria, dintre care cinci au fost victorii, iar patru egaluri. Opt dintre aceste meciuri au fost oficiale, iar unul amical. În total, cele două echipe s-au întâlnit de 25 de ori, Ungaria câştigând 12 partide, România 6, iar alte 7 s-au încheiat remiză, golaverajul fiind net favorabil adversarilor, cu 53-31.
Cea mai drastică înfrângere a tricolorilor a fost în 1948, la Budapesta, 9-0 pentru Ungaria. Primul meci a însemnat şi o victorie clară a Ungariei, cu 4-0, în 1931. Al doilea meci a adus revanşa, cu 5-1 pentru România, la Bucureşti. Ultima confruntare datează din toamna anului trecut, când tricolorii terminau la egalitate pe Arena Naţională, 1-1, prin golurile înscrise de Raul Rusescu (45), respectiv Balazs Dzsudzsak (82), în actuala campanie pentru EURO 2016. De la acel meci, în loturile actuale mai figurează: Tătăruşanu, Chiricheş, Goian, Dragoş Grigore, Raţ, Hoban, Pintilii, Maxim Chipciu, Sânmărtean, respectiv Kiraly, Juhasz, Kadar, Gera, Tozser, Elek, Lovrencsics, Dzsudzsak, Stieber, Nikolic şi Szalai.
Antrenor cu un palmares impresionant
Anghel Iordănescu, antrenor de care se leagă cea mai mare performanţă a naţionalei de fotbal a României, are un palmares incomparabil mai bogat faţă de cel al omologului său de la echipa Ungariei, germanul Bernd Storck.
Anghel Iordănescu a început să joace fotbal la opt ani, la Steaua Bucureşti, fiind un produs sută la sută al echipei militare. A debutat pe prima scenă a fotbalului în noiembrie 1968, avându-l ca antrenor pe Ştefan Kovacs, într-un meci Steaua - Poli Iaşi (1-2), de atunci jucând de 317 ori în prima divizie şi marcând 155 goluri. Mijlocaş şi extremă stângă de mare valoare, excepţional executant al loviturilor libere din preajma careului, Iordănescu a fost unul dintre marii jucători ai anilor 70, reuşind meciuri memorabile atât cu echipa de club, dar şi la naţională.
Ca jucător, pe plan intern a câştigat de două ori campionatul (1975-1976 şi 1977-1978), cinci cupe ale României (1969-1970, 1970-1971, 1975-1976 şi 1978-1979) şi a fost golgheter al României, în 1982, cu 20 goluri marcate. A fost selecţionat de 57 de ori în echipa reprezentativă, pentru care a marcat 21 de goluri.
Un parcurs cu multe emoţii
În 1982, după 14 ani jucaţi numai la Steaua, s-a transferat la echipa greacă OFI Creta, unde a evoluat până în 1984, când s-a retras din activitatea de jucător. A revenit în ţară, la clubul unde s-a consacrat, preluând o grupă de copii, cu care şi-a început cariera de antrenor. La câteva luni a fost numit secund la Steaua, cu care a reuşit la data de 7 mai 1986 cea mai mare performanţă din fotbalul românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni, jucând chiar 40 de minute în marea finală de la Sevilla. În toamna anului 1986 a devenit antrenor principal la Steaua, cu care a reuşit să cucerească trei campionate (1986-1987, 1987-1988, 1988-1989), două cupe ale României (1986-1987 şi 1988-1989) şi Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo, cu 1-0, puternica echipă Dinamo Kiev.
Din vara lui 1990 a antrenat doi ani, în Cipru, formaţia Anorthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată din Cupa UEFA de Steaua Bucureşti, într-o dispută echilibrată. Revenit, în 1992, la Steaua, Iordănescu a mai cucerit un titlu în ediţia 1992-1993, fiind, apoi, numit la cârma primei reprezentative, cu care calificarea la două turnee finale ale Cupei Mondiale.
Cei mai buni antrenori de cluburi
În august 1998, după turneul final din Franţa, s-a retras de la cârma reprezentativei şi a preluat naţionala Greciei, de unde a fost demis după şase luni. A ajuns la echipa saudită Al-Hilal (1999-2000), unde a obţinut câteva succese (cupe, campionat). A trecut, apoi, pentru scurt timp şi pe la Rapid Bucureşti (2000), după care a pregătit pe Al-Ain (EAU), în perioada 2001-2002. Iordănescu a fost numit în ianuarie 2002 pentru a doua oară antrenor al primei reprezentative. După un parcurs cu meciuri foarte bune, dar şi cu unele mai puţin reuşite, ratează calificarea la turneul final. În toamna anului 2004 a renunţat la echipa naţională, după egalul, 1-1, din Armenia.
În martie 2005, a semnat un contract pe 16 luni cu gruparea Al-Ittihad (Arabia Saudită). Cucerirea Ligii Campionilor Ţărilor Arabe, a Ligii Campionilor Asiei şi a locului 4 la Campionatul Mondial al Cluburilor, l-au propulsat pe Iordănescu pe locul zece în topul celor mai buni antrenori de echipe de cluburi în anul 2005.